Băiete, câte o barcă la fiecare!

De ce stau maşinile de turnat asfalt, domnu’ Băsescu? Asta l-ar fi întrebat la Orşova, pe şeful statului, un om de afaceri austriac abia sosit în port după un lung drum în care a făcut slalom printre utilaje de construcţii, încremenite pe marginea carosabilului. „Probabil erau în pauza de masă“, a replicat, hăhăind, preşedintele Băsescu, declanşånd ropote de aplauze din partea unei adunări din care îşi iţeau capetele reprezentanţii unor importante c

De ce stau maşinile de turnat asfalt, domnu’ Băsescu? Asta l-ar fi întrebat la Orşova, pe şeful statului, un om de afaceri austriac abia sosit în port după un lung drum în care a făcut slalom printre utilaje de construcţii, încremenite pe marginea carosabilului. „Probabil erau în pauza de masă“, a replicat, hăhăind, preşedintele Băsescu, declanşånd ropote de aplauze din partea unei adunări din care îşi iţeau capetele reprezentanţii unor importante companii de infrastructură austriece. După care, şeful statului a adăugat, chicotind: „Vreau să vă spun că cei mai mari constructori din Romånia sunt germani şi austrieci, aşa că nu ştiu de ce stăteau“. Din nou, aplauze.

Trecånd peste lauda abil strecurată (adică, nemţii şi austriecii au un randament ceva de speriat, muncesc non-stop, ca nişte roboţi), afirmaţia sa este parţial eronată. Nu firmele germane şi austriece toarnă asfalt în Romånia. Ele doar cåştigă contracte de sute de milioane de euro, venind la licitaţii cu „laptopul sub braţ“. Lucrările sunt executate de companii autohtone, care se vaită că sunt condamnate de condiţiile de participare la licitaţii să rămånă parteneri de rangul doi, adică subcontractori. Aşa că nu e de mirare că lucrează „romåneşte“, după regula „doi încarcă, trei descarcă“.

Istoricul Tom Gallagher remarca în Financial Times că raportul pe justiţie al Comisiei Europene scoate basma curată Romånia, dånd cåştig de cauză oligarhiei transpartinice, care a simulat schimbarea pentru a adera la UE, oferind în schimb contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii influente din statele membre. Dacă e aşa, am ieşit ieftin. Romånia nu a reuşit în 18 ani să finalizeze decåt 250 de kilometri de autostradă, faţă de cei 800 de kilometri ai croaţilor şi cei peste 600 de kilometri ai cehilor sau ungurilor. Nici la drumurile naţionale nu stăm mai bine. Avem doar 368 de kilometri la 100.000 de locuitori, de două ori mai puţin decåt slovacii sau polonezii. Ca şi cum situaţia ar sta invers, Traian Băsescu le-a vorbit investitorilor austrieci despre Dunăre ca o soluţie de transport ecologic, care ar degreva autostrăzile Europei de poluantul transport rutier. Aşadar, băiete, cåte o barcă la fiecare! Numai că pånă cånd vom avea cu toţii bărci în faţa casei, poate că mai ecologic şi mai benefic pentru economie ar fi să se construiască autostrăzi care să elimine cozile de maşini de pe şoselele cu hårtoape ale patriei, în timp ce drumarii austriaco-germano-francezo-italiano-romåni îşi fac siesta după un nou ospăţ cu contracte. Să le… fie de bine!