Competițiile politice din campaniile electorale adesea generează un amestec de emoții, păreri contradictorii și dezbateri intense.
În pragul alegerilor prezidențiale, politologul Radu Enache aduce o perspectivă interesantă asupra posibilității ca George Simion să ajungă la Cotroceni, în ciuda reticenței unui sector al electoratului care vede în această victorie o direcție riscantă pentru țara noastră, scrie adevărul.ro.
Totuși, Radu Enache consideră că nu trebuie să tragem concluzii pripite despre viitorul României, chiar și în cazul unei asemenea schimbări politice.
George Simion, un candidat controversat
În cadrul unui interviu recent, Radu Enache susține că Simion ar putea să nu câștige turul 2, menționând că succesul acestuia nu este inevitabil și că un eventual președinte al României trebuie să aibă sprijinul ferm al Occidentului.
”Multă lume spune că ar fi o catastrofă dacă domnul Simion ar fi ales, dar și că nu mai are cum să rateze victoria. Nu numai că nu ar fi o catastrofă, dar, după părerea mea, șansele ca domnul Simion să câștige sunt minime. Și sunt minime pentru că pornesc de la o apreciere care nu ține seama de sondaje sau de o cercetare sociologică aplicată în acest moment, ci ține seama de un context, să spunem, geopolitic. Pentru că, dacă ne uităm la istoria post-1990 a României, începând cu 1996, niciun președinte din România nu a fost ales fără să aibă o susținere, chiar mai mult decât o susținere, un soi de aviz de ștampilă din partea Occidentului”, spune el.
Istoria post-1990 ne arată că niciun lider nu a ajuns în această funcție fără a beneficia de aprobarea principalelor capitale europene și americane.
Din această perspectivă, el consideră că există o diferență majoră între țările din Uniunea Europeană, subliniind că, în ciuda posibilei ascensiuni ale unor lideri cu viziuni mai naționaliste, România nu poate ignora importanța relațiilor externe, în special în contextul geopolitic actual, marcat de războiul din Ucraina și de o tensiune crescândă în zona europeană.
”Atât Emil Constantinescu, cât și Ion Iliescu în 2000, dar și ulterior Traian Băsescu și Klaus Iohannis. Toți acești președinți care s-au succedat au avut în momentul alegerilor un sprijin ferm din partea Occidentului. Și sprijinul ferm se explică prin aceea că România, fiind o țară de periferie a Occidentului, e necesar să aibă, din perspectiva occidentală, un președinte predictibil, un președinte care să comunice cu Occidentul și să comunice în termenii pe care îi vrea Occidentul, îi dorește Occidentul”, mai spune el.
România nu va deveni izolată
Radu Enache ridică o întrebare foarte importantă: ce s-ar întâmpla cu România dacă Simion ar deveni președinte? Ar risca România să fie izolată în Uniunea Europeană din cauza unei viziuni suveraniste?
Răspunsul politologului este clar: nu ar fi o catastrofă, întrucât sistemele internaționale și alianțele din care România face parte sunt mult prea complexe pentru a fi afectate de acțiuni unilaterale.
”Din punctul ăsta de vedere sunt convins că așa va fi, pentru că România nu poate să defecteze într-un moment critic pentru Uniunea Europeană și într-un context tensionat cu războiul din Ucraina care continuă și probabil va mai continua câțiva ani în coasta noastră. Chiar presupunând prin absurd că domnul Simion este acel ultranaționalist extremist așa cum se străduiesc adversarii săi politici să-l prezinte, ar ajunge la Cotroceni, el nu ar putea să facă absolut nimic, nici dacă ar vrea prin absurd să ne scoată din Uniunea Europeană, NATO sau să ne apropie de Rusia. Și aș vrea să vă dau un exemplu.
A existat un președinte al Austriei care a ajuns președinte al Austriei după ce fusese secretar general al ONU, anume Kurt Waldheim. Kurt Waldheim fusese în frageda sa tinerețe membru într-un fel de formațiune paramilitară și hitleristă. Pentru că în acea perioadă Austria era anexată de Germania și tinerii de 16-17 ani erau încadrati în asemenea formație.
Când a fost ales secretar general al ONU, chestia asta nu s-a știut, însă a ieșit la suprafață în momentul în care el a ajuns președinte al Austriei. Și vreau să vă spun că pe durata acelui mandat, Austria a fost izolată din punct de vedere internațional. Vorbim de Austria, nu era România.
Deci, din punctul meu de vedere, chiar dacă, să zicem, George Simion ar fi cel mai rău de pe pământ și dacă ar ajunge președintele României, capacitatea comunității europene și a, hai să spunem mai larg, a Occidentului, de a izola un asemenea președinte este uriașă.
Să ne aducem aminte și de faptul că însuși Traian Băsescu, care avea un sprijin foarte serios din partea Washingtonului, a fost relativ izolat în Consiliul European unde lumea nu a agreat stilul său heirupist”, mai spune el.
Limitele puterii prezidențiale într-un sistem integrat
În ciuda percepției de extremism care i se atribuie, George Simion, chiar dacă ar avea intenții radicale, ar fi limitat de realitățile politice și economice internaționale.
Radu Enache subliniază că România, ca membră a Uniunii Europene și NATO, nu ar putea să facă pași semnificativi fără a fi izolată rapid pe plan global.
”România, în situația în care este membră a NATO, membră a Uniunii Europene, legată în primul rând de sistemul bancar și financiar occidental, nu poate să facă nimic spectaculos. În secunda doi, să zicem, se supără băncile și nu ne mai dau împrumuturi.
Deci orice fel de candidat, oricare ar fi el, nu mă refer numai la domnul Simion, dacă ar încerca să scoată România dintr-o construcție foarte complexă, ar fi imediat izolat și redus la neputință pentru simplul fapt că sistemul acesta internațional nu-i permite să acționeze de capul lui”, mai spune acesta.
Polarizare profundă a societății
În ceea ce privește campania electorală în sine, politologul remarcă o polarizare profundă a societății, caracterizată de o intensificare a sentimentelor și o divizare clară între susținătorii celor două mari tabere.
Campaniile din ultimii ani, inclusiv cele din Statele Unite sau Franța, au arătat cum polarizarea poate influența discursul public și atmosfera politică.
”Revenind la campania actuală, părerea mea este că, în primul rând, trebuie să vedem un lucru. O campanie electorală este o campanie de publicitate politică. Ca orice campanie publicitară, ea nu se adresează rațiunii, se adresează sentimentului. Noi când privim un spot publicitar la un detergent sau la, nu mai știu ce, la un televizor, nimeni din spotul respectiv nu spune adevărul despre produs. Spune, vorbește laudativ despre o latură a produsului care este seducătoare pentru privitor.
Cam așa e și cu campania electorală. În momentul de față, marea problemă a României este că în decembrie anul trecut s-a întâmplat un lucru pe care, din orice perspectivă l-am privi, nu e deloc democratic și deloc, să spunem, uzual într-un sistem care se pretinde al statului de drept, al drepturilor omului, al democrației, al respectării legilor și așa mai departe. Acum, pe de altă parte, sigur că atunci în decembrie 2024, candidatul ieșit așa surpriză era un candidat care nu avea, să spunem, o susținere din partea Occidentului. Trebuie să recunoaștem că a fost și momentul, era un moment în care în Statele Unite președintele ales, Trump, nu preluase încă puterea, iar semnalele pe care le-a dat Occidentul au fost interpretate în România, cred eu, cu exces de zel și s-a ajuns la situația asta neplăcută. Problema cea mai mare a actualei campanii este să acopere mizeria de atunci din decembrie 2024. Deci să se facă un spectacol care să facă uitată campania de atunci.
Să vină, domne, avem un candidat suveranist care are idei mai de extremă, avem și un candidat pro-european care e foarte așa… Amândoi au ajuns în turul 2 în mod corect, alături, într-o competiție cu alți candidați de valoare. Și în acest tur 2 se înfruntă, după dezbatere, așa, doi titani. Deci toată lumea trebuie să vină la vot. Cu cât prezența la vot este mai mare și cu cât emoția care se instalează în rândurile partizanilor celor doi candidați este mai mare, pentru că cu atât, evident, legitimitatea finală este mai mare”, mai spune acesta.
Legitimitatea alegerilor, mai importantă decât rezultatul
Radu Enache consideră că, indiferent de cine va ieși învingător în alegerile din România, este important ca procesul electoral să fie perceput ca legitim și să reflecte voința majorității, chiar dacă acest lucru poate adânci diviziuni în societate.
Un alt punct de interes este legat de profilurile celor doi candidați principali, George Simion și Nicușor Dan. Acesta face o comparație între aceștia și președinți din trecut, menționând că amândoi au calități și defecte care îi definesc.
Simion, cu o personalitate energică și fermă, poate fi văzut ca o figură mai puțin „prezidențiabilă” din cauza lipsei de experiență diplomatică și cultură generală. Pe de altă parte, Nicușor Dan, cu un background intelectual și o abordare rațională, este apreciat pentru echilibrul său, dar, în opinia lui Radu Enache, nu are un profil carismatic care să îl propulseze într-o funcție de mare importanță, precum cea de președinte.
”În ce privește planurile lor de țară, nu ar prea fi mult de spus. Pe de altă parte, sincer, mi se pare că, paradoxal, lumea apreciază ca plusuri niște minusuri și minusurile ca niște plusuri. De exemplu, haideți să începem cu domnul Simion, că tot am vorbit de el. Este evident că domnul Simion nu are, să spunem, prestanță de președinte. El nu e o figură care să inspire prezidențiabilitate. E un om energic, e un om care a dovedit că e bătăios în sensul bun al cuvântului, în sensul că se zbate, este asertiv, cum se spune. Dar nu a ajuns încă la un nivel de prezidențiabilitate, deși în ultimii, hai să spunem în ultimul an, mai bine, el a făcut progrese în sensul ăsta. El a fost și e încă un bun șef pe partid, pe care oameni cu mai multă pregătire decât dumnealui și cu mai mare anvergură îl urmează, tocmai pentru că el dă încredere și forță în sens partidic. Dar nu e o figură prezidențiabilă. Are calități pe care nu mulți le știu, la fel ca și domnul Nicușor Dan. Partea bună sau o calitate a candidaturii domnului Simion este aceea că ea e naturală. Să mă explic.
Domnul Simion a spus, cred că chiar acum vreo doi ani, că nu e încă pregătit pentru a candida la președinție. Dar, fiind șeful unui partid care a avut anul trecut un succes electoral și un succes electoral notabil, este natural ca el să fie candidatul partidului la președinție. Și pentru că, la urma urmei, politica se face de către partide, nu de către independenți. Și aici pun în contrapartidă independența între ghilimele a domnului Nicușor Dan, care este o slăbiciune din punctul ăsta de vedere. Sigur că în sistemul constituțional românesc președintele, odată ales, nu mai este membru al unui partid politic și el trebuie, conform Constituției, să medieze între actorii politici, economici din stat. Dar la noi, spre deosebire de Germania, Italia, Austria, Cehia sau Ungaria, președintele României are mai multă putere decât un președinte dintr-un sistem parlamentar.
Nu are chiar aceeași putere pe care o are președintele Franței, de exemplu, dar e totuși o putere mai mare. Din punctul ăsta de vedere, a fi fost membru al unui partid politic este pentru președintele în funcție un atu. Și vedem că toți președinții post-decembriști au ajuns președinți din poziția de șef de partid.
Din punctul ăsta de vedere, depinde independența domnului Nicușor Dan. Nu e un atu, din contră, chiar dacă lumea zice că ne-am săturat de partide.
La domnul Simion aș mai adăuga, ca o calitate, voința și fermitatea. Până la urmă, el este un om care e în mare măsură, cum se spune în engleză, un self-made man și s-a construit politic singur. Ceea ce duce și la un defect. Orice am spune, domnul Simion are mari carențe, să spunem, de ordinul culturii generale”, continuă Radu Enache.
