Alaska, o „sesiune de testare” (!?)
Am constata cu durere că România nu mai este în cărțile geopoliticii și asta nu vine de acum o lună sau un an vine din timpul lui Klaus Iohanis, ba chiar a lui Băsescu. Primul nu a contat la ”conclavurile” de la Bruxelles (hai să le zicem așa) iar pentru al doilea ”conclavul” de la Bruxelles nu a existat, concentrându-se pe parteneriatul strategic cu SUA(ceea ce ne-a adus umbrela americană de securitate). Acum nici parteneriatul asta nu mai există sau mă rog ar fi ceva urme prin declarații unor politicieni. Nu am să dau nume, ele nu contează, contează doar poziția României în contextul geopolitic al Europei. Astăzi, relația transatlantică arată foarte diferit.
Oficialii americani au depus eforturi mari în ultimele zile pentru a-i ține pe europeni la curent cu gândurile lor despre Ucraina înainte de întâlnirea față în față a lui Trump cu liderul rus Vladimir Putin. Miercuri a fost o zi decisiv cu trei întâlniri pe paliere diferite (palierul 1: o întâlnire de o oră pentru punerea de acord a cerințelor care vor fi adresate lui Trump-din Europa au participat Ucraina, Germania, UK, Polonia, Finlanda, Italia și Franța, precum și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele Consiliului European, Antonio Costa, și secretarul general al NATO, Mark Rutte/palierul 2 Donald Trump J D Vance și din Europa Ucraina, Germania, UK, Polonia, Finlanda, Italia și Franța, precum și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele Consiliului European, Antonio Costa, și secretarul general al NATO, Mark Rutte/palierul 3 ulterior, premierul britanic Keir Starmer, președintele francez Emmanuel Macron și Merz au luat parte la o reuniune a țărilor care doresc să ajute Ucraina – Coalition of the Willing-unde a participat și România).
O remarcă extrem de importantă pentru palierul 2: Trump a cerut expres ca la videoconferință să participe președintele Poloniei Karol Navrocki și nu prim-ministru Donald Tusk (prima vizita oficială a lui Navrocki la Casa Albă va fi pe 3 septembrie). Europenii sunt îngrijorați că întâlnirea Trump-Putin, prima de la invazia Rusiei în Ucraina, ar putea duce la concesii teritoriale impuse Kievului, pe care Ucraina le-a respins ferm. Trump a descris summit-ul ca pe o încercare de a avansa spre încheierea conflictului, sugerând posibilitatea unui „schimb de teritorii”.
Fundamental, argumentul pe care liderii europeni l-au adus lui Trump este despre secvențiere: nu trebuie să existe negocieri până când Rusia nu este de acord să oprească luptele și să înghețe conflictul pe frontul actual. Pe teren, Rusia a străpuns apărarea ucraineană din Donețk și se spune că își pregătește forțele pentru un nou atac.
Între timp, Zelenski le-a spus reporterilor de la Kiev că Ucraina nu are cum să cedeze Donbasul Rusiei, deoarece acest lucru i-ar oferi lui Putin „o rampă de lansare pentru o viitoare nouă ofensivă”. Punctul de vedere de la Berlin este: „Dorim ca negocierile să aibă loc în ordinea corectă; un armistițiu trebuie să fie primul. Elementele esențiale ar trebui apoi convenite într-un acord-cadru”, a declarat cancelarul Friedrich Merz după un apel telefonic cu Trump.
El a adăugat: „Ucraina este pregătită să negocieze pe teme teritoriale, dar… recunoașterea legală a ocupației rusești nu este supusă dezbaterii.” Un lucru important s-a desprins din sesiunea 2: Trump le-a spus celor prezenți, la apelul video de miercuri, că este dispus să contribuie cu garanții de securitate americane pentru Ucraina – cu anumite condiții. Trump nu a specificat ce a înțeles prin garanții de securitate și a spus că își va asuma un astfel de angajament doar dacă efortul nu implică NATO. Pe lângă necesitatea unui armistițiu înainte de negocieri mai aprofundate – o cerere pe care Rusia a respins-o anterior – există întrebarea cheie a integrității teritoriale a Ucrainei.
Luni,11 august, Trump a făcut aluzie amenințătoare la necesitatea „schimbului de teritorii”. Macron a insistat că doar Kievul poate negocia orice concesii teritoriale, un punct asupra căruia, cel puțin potrivit președintelui francez, Trump a fost de acord. Donald Trump intenționează să-i propună lui Vladimir Putin, la summitul lor de vineri, o serie de stimulente economice, în special acces la resursele naturale din Alaska şi ridicarea parțială a sancțiunilor impuse industriei aeronautice ruse, în schimbul încetării războiului împotriva Ucrainei, scrie The Telegraph.
Momentul Chamberlain al Europei?
Așa gândesc unii lideri europeni despre momentul actual (astăzi, „momentul Chamberlain” se folosește ca metaforă pentru momente în care cineva: face concesii majore unui agresor și crede că astfel evită o escaladare dar, în realitate, îi oferă agresorului timp și putere pentru o ofensivă viitoare). Dar Trump este faimos pentru că este ”mercurial”, iar orice rezultat final rămâne de stabilit. Europarlamentarul irlandez Barry Andrews de la Renew Europe a declarat pentru Playbook că, între tarifele unilaterale ale SUA, acordul de a crește cheltuielile NATO la 5% și acordul Ucrainei privind mineralele din pământuri rare, europenii au sacrificat multe pentru a-și convinge Washingtonul.
Următoarele 48 de ore vor dezvălui dacă acea „lingușire grețoasă” (cuvintele lui Andrews) a fost în zadar și dacă „realismul strategic este de fapt o modalitate de împăcare”. Adversitatea partidului lui Macron față de politica lui Trump este evidentă dar ea se manifestă în rândul multor lideri europeni, mai pe față sau mai ”pe la spate” inclusiv la neomarxiști români.
Potrivit CBS News, Statele Unite lucrează pentru a organiza o întâlnire între Trump, Putin și Zelenski chiar la sfârșitul săptămânii viitoare. Într-un interviu acordat reporterilor din sala de conferințe de presă a Casei Albe, luni, Trump a spus că intenționează să organizeze o întâlnire față în față cu președintele rus și președintele ucrainean:
„Următoarea întâlnire va fi cu Zelenski și Putin, sau cu Zelenski, Putin și cu mine”, a spus el. ”Schimbul de replici cu președintele Trump de la videoconferință a contribuit la clarificarea intențiilor sale pentru întâlnirea din 15 august și ne-a permis să ne exprimăm așteptările. Au ieșit la iveală mai multe mesaje pe care Macron le-a enumerat după discuția cu Trump: (1)”Primul este că președintele Trump a fost foarte clar că dorința americană era de a obține un armistițiu la această întâlnire din Alaska; (2) ”Al doilea element este că problemele teritoriale care țin de competența Ucrainei nu pot fi negociate și vor fi negociate doar de președintele ucrainean; și (3) ”Al treilea element este legătura care trebuie să continue să existe între orice concesii teritoriale și garanțiile de securitate care vor fi oferite Ucrainei”.
Poziția Europei față de un acord de pace Rusia-Ucraina
Liderii europeni au promis, de asemenea, să mențină „sprijinul militar și financiar substanțial pentru Ucraina”, adăugând că „Ucraina are libertatea de a-și alege propriul destin”. Într-o altă declarație transmisă de aliații occidentali ai Kievului pe 10 august, grupul Nordic-Baltic și-a exprimat sprijinul pentru Ucraina și a spus că pacea poate fi realizată doar prin presiuni sporite asupra Rusiei pentru a opri războiul său „ilegal”. Liderii Danemarcei, Estoniei, Finlandei, Islandei, Letoniei, Lituaniei, Norvegiei și Suediei au declarat că „reafirmă principiul că frontierele internaționale nu trebuie schimbate prin forță”.
Potrivit Wall Street Journal, citând negociatori neprecizați, pe 9 august, oficialii europeni au prezentat lui J D Vance, o contrapropunere la planul nespecificat al SUA, în timpul unei întâlniri cu oficiali ucraineni și europeni la o reședință rurală din afara Londrei, incluzând cerința ca un armistițiu să aibă loc înainte de orice alți pași și că orice schimburi de teritorii să fie reciproce și să includă garanții de securitate. Poziția SUA cu privire la prezența lui Zelenski la summit a fost neclară întreaga săptămână trecută până când Casa Albă, într-un final, a decretat că nu va participa la întâlnire.
Într-un interviu acordat Fox News, înregistrat joi 7 august și difuzat duminică 10 august, vicepreședintele american JD Vance a declarat că Trump l-a convins pe Putin să accepte să se întâlnească cu Zelenski și că acum este doar o chestiune de programare înainte de a avea loc întâlnirea. Kremlinul a declarat anterior că Putin și Zelenski ar trebui să se întâlnească doar atunci când un acord negociat de delegațiile lor este aproape. Poate se vor întâlni când se va discuta despre Ucraina pentru că summitul din Alaska are o agendă complexă referitoare la relația Rusia-SUA.
Eu scriu aceste rânduri înaintea summitului de vineri 15 august din Alaska așa că s-ar putea ca unele din afirmații să fie depășite odată cu apariția materialului pe 16 august.
Ce vrea Putin să obțină acum?
Din punct de vedere militar Putin vrea să-i facă pe ucraineni să evacueze principala linie defensivă fortificată din regiunea Donețk. Pe care trupele rusești nu vor reuși prea curând s-o cucerească, oricât s-ar strădui. Asta e miza propunerii făcută de Putin la întâlnirea cu trimisul lui Trump, Witkoff la Kremlin, săptămâna trecută. Ucrainieni au construit o centură fortificată care s-a constituit într-un obstacol major în fața trupelor rusești.
În conformitate cu datele culese din ”surse deschise” ea este formată din patru orașe mari și mai multe localități mai mici care se întind pe o lungime de circa 50 km de-a lungul autostrăzii care leagă Konstantinovka – Sloviansk. Kramatorsk este centrul administrativ provizoriu al regiunii Donețk și este cel mai important punct pe partea de nord a centurii fortificate. În sud, apărarea este organizată în jurul Konstantinovka. Slaviansk este punctul strategic cel mai important al regiunii.
De cucerirea lui depinde controlul Donbass-ului. Cam astea sunt elementele prezentate prin materiale presă sau din cele ale Institutului pentru Studiul Războiului de la Wasighnton un ONG cu sediul la Washington. Linia defensivă este o investiție de 11 ani, iar acum ucrainenilor li s-ar putea cere să abandoneze fără luptă aceste poziții fortificate. Ar fi o mare prostie ca ucrainenii să cedeze fără luptă estul Donețului. Chiar dacă Kievul ar avea resurse financiare și umane ca să construiască o nouă linie defensivă la granița administrativă vestică a regiunilor Lugansk și Doneț, relieful nu le permite asta.
Un eventual armistițiu de-a lungul frontierei Doneț presupune investiții masive în infrastructura necesară unei misiuni de monitorizare a armistițiului. Iar pozițiile rusești de-a lungul frontierei regiunilor Doneț-Harkiv și Doneț-Dnepropetrovsk ar oferi o excelentă rampă de lansare pentru viitoare ofensive rusești spre Kiev.
Poate aderarea Ucrainei la UE și ajutorul europenilor care vor să dea garanții de securitate să-i ajute oarecum. Dar nu cred în acest moment într-o astfel de inițiativă. Cu câteva zile înainte de summit forțele ruse au străpuns linia defensivă a Ucrainei. În apropierea zonei de evadare de la Dobropilia, la nord de fortăreața ucraineană Pokrovsk din regiunea Doneț, soldații raportează panică și confuzie.
Există, vorbind ca militar, o oboseală cronică a soldaților ucraineni din prima linie iar moralul lor se clatină. Sunt „schimburi de teren” despre care liderii americani au vorbit înainte de summit-ul din Alaska acceptabile pentru ucraineni. Nici vorbă! Militarii ucraineni sunt fermi în această privință.
Dar pot ei recupera de la ruși terenul deja ocupat? Sincer în opinia mea este aproape imposibil. Este o situație fără ieșire pentru Kiev. Pentru mine este clar că negocierile purtate de Witkoff la Moscova nu au în favoare Ucrainei. Steve Witkoff, un vechi asociat imobiliar pe care Trump l-a numit ca alt trimis special în mod sigur a făcut oferte care au schimbat negocierile către propuneri mult mai puțin acceptabile pentru Ucraina.
România și poziția ei față de situația din Ucraina
Președintele României saluta, într-o postare pe Facebook (asta ne-a mai rămas să salutăm) contribuția lui Donald Trump de a construi o pace durabilă în Ucraina. Problema este că războaiele actuale nu se mai încheie cu pace. Doar cu un armistițiu în cel mai bun caz. De asemenea președintele Dan a spus ca a semnat declarația comună care afirmă fără echivoc că europeni susțin pacea în Ucraina iar aceasta nu se poate realiza fără respectarea suveranității și integrității teritoriale a țării și fără ca poporul ucrainian să decidă liber viitorul.
Bine înțeles că România nu a fost invitată la ultimele întâlniri referitoare la Ucraina. De ce? Poate nu mai are graniță cu Ucraina și aceasta s-a mutat în Finlanda(!?). Suntem precum copii ăia mici care se joacă cu lopățica în nisipul din jur casei. Astăzi, când – mulțumită președintelui Trump – pragmatismul și interesul național sunt recunoscute în întreaga lume ca repere ale unei politici externe performante, România continuă să se piardă în „brizbizuri” diplomatice de cele mai multe ori desuete și inutile.
Poate și din lipsa de profesionalism a unor lideri. România refuză o abordare lucidă, în care să spună clar ce așteaptă de la Ucraina și ce este dispusă să ofere în schimb. Nu știm nici măcar ajutorul pe care l-am dat Kievului în fonduri financiare și abia presupunem ce am dat în privința echipamentului militar. Suntem singurii din NATO care, datorită lui Klaus Iohanis, am secretizat toate ajutoarele date Ucrainei și nu le-am trecut prin Parlament. De ce? Dacă veți răspunde la întrebare înseamnă că sunteți ”tari” (cum spuneam în alte vremuri: ”la fel ca fularul”).
Noi, românii, suntem invitați numai la festivaluri de tot felul. Politicienii noștri fac poze și le pun pe Facebook cu mare încântare. Nu zic, este bine și așa. Noi românii nu punem la îndoială faptul că Ucraina este victima unei agresiuni și o țară cotropită. Dar acest adevăr nu ne obligă să falsificăm trecutul relațiilor bilaterale, marcate de orice, mai puțin de o „prietenie neclintită”.
Din păcate realitatea din teren spune cu totul altă poveste a conaționalilor noștri din regiunile pe care le ocupă la nord de grația cu Ucraina, regiuni precum Transcarpatica, Maramureșul de Nord sau Bugeac printre altele. Hai să-i întrebăm pe unguri cum procedează cu comunitatea maghiară din Ucraina.
Noi susținem Ucraina pentru un viitor stabil și democratic dar oare avem mijlocele și voința politică prin care să facem acest lucru? Eu nu am un răspuns. Las politicienii care ne conduc și să dea răspunsul. Eu zic un lucru care vă va șoca: suntem înconjurați ca țară de neprieteni! Rog să demonstrați că nu am dreptate. Luați-i pe toți la rând!
Nici chiar nemți nu ne vor la masa europeană?
Biroul de presă și informare al Guvernului federal (BPA) ne-a devoalat o discuție virtuală referitoare la Ucraina, organizată de Cancelarul federal Friedrich Merz, cel care a lansat invitațiile. Cancelarul german a lansat invitații la discuții virtuale pentru miercuri, 13 august 2025, pe tema situației actuale din Ucraina, în perspectiva întâlnirii planificate între președintele american Trump și președintele rus Putin. Printre altele, au stabilit să discute noi opțiuni de acțiune pentru a exercita presiuni asupra Rusiei.
Subiectele au inclus și întrebări despre teritoriile ucrainene confiscate de Rusia, garanții de securitate pentru Kiev și secvențierea potențialelor discuții de pace, potrivit unui purtător de cuvânt al guvernului german. În plus, s-au discutat pregătirile pentru eventualele negocieri de pace și aspectele conexe privind revendicările teritoriale și garanțiile. La discuții au participat, în diferite formațiuni, șefii de stat și de guvern din Germania, Finlanda, Franța, Marea Britanie, Italia, Polonia, Ucraina, președintele Comisiei Europene, președintele Consiliului European, secretarul general al NATO, precum și președintele SUA și vicepreședintele său.
România nu a fost invitată. De ce? Nu avem credibilitate, suntem oare la categoria ”junk” ca la finanțe (deși nu se spune)?. Europa contribuie acum cu mult mai mult ajutor militar și financiar la adresa Ucrainei decât SUA, potrivit Institutului Kiel – deși Washingtonul continuă să ofere informații cruciale și sprijin logistic.
Aproximativ 200 de miliarde de euro în active rusești înghețate sunt deținute de Euroclear, o casă de compensare cu sediul în Belgia. Aceasta este considerată pe scară largă a fi o parte importantă a oricărui acord de pace, Ucraina cerând ca activele să fie folosite în principal pentru a plăti reconstrucția. UE a încasat 1,6 miliarde de euro în profituri ”neașteptate” din fondurile înghețate ale Băncii Centrale Ruse, alocând banii pentru a ajuta Ucraina să se reconstruiască și să-și consolideze rezistența. Marea majoritate a profiturilor, a treia tranșă de plăți de dobânzi confiscată de la începutul războiului la scară largă, va fi utilizată pentru reconstrucție, ca parte a Mecanismului de Cooperare pentru Împrumuturi din Ucraina, a confirmat Comisia Europeană luni 11 august.
Chiar dacă UE își propune să exercite o influență mai mare în negocierile de pace, în realitate capitalele nu sunt pe deplin de acord. Cel mai recent exemplu: o declarație despre Ucraina a trebuit să fie emisă doar pentru 26 dintre cei 27 de lideri ai UE, Ungaria lipsind. Teamă mi-e că trebuie să ne pregătim de ce e mai rău în Europa. Trump și Putin vor împărți Ucraina vineri (cel puțin între ei), dar vor discuta chestiuni economice majore de interes reciproc, că nu fac reuniunea doar pentru Zelenski, apoi vor prezenta lumii planul referitor numai la Ucraina. UE și Zelenski vor spune, probabil, pas, fără cedare de teritorii.
Este clar că Zelenski este sub comanda europenilor la fel ca și atunci când a continuat războiul, la propunerea lui Boris Johnson, deși erau unele elemente de armistițiu în urma discuțiilor de la Istanbul. S-ar putea ca Trump, dacă nu se ajunge la o concluzie cu Putin, să se retragă. Ce ar urma? Probabil Trump se va înțelege cu Putin și SUA va ridica parțial sancțiunile în relația cu Rusia (care nici tarife vamale nu are până acum), iar afaceriștii americani vor țâșni în secunda următoare să recupereze ce au pierdut în Rusia și să cucerească și teritorii noi, cât timp nemții, francezii ori britanicii sunt în continuare ținuți deoparte de sancțiunile UE. În cel mai scurt timp, la nivelul marilor state industrializate ale UE mediile de afaceri vor face presiuni la adresa propriilor guverne. Prevăd că după summit vor apărea turbulențe geopolitice în Europa. Ce va face Comisia Europeană? În cel mai bun scenariu își vor pregăti bagajele(!?).
Cum a descris Trump summitul din Alaska?
Președintele SUA, Donald Trump, a descris luni, 11 august, viitorul său summit cu Vladimir Putin drept o „întâlnire de testare” pentru a evalua ideile sale privind încheierea războiului din Ucraina, în timp ce liderii europeni se grăbesc să asigure respectarea intereselor Kievului. Trump l-a invitat vineri, 15 august, pe omologul său rus în Alaska – prima întâlnire ”față în față” între președinții celor două țări de la invadarea Ucrainei de către Putin în februarie 2022. În lipsa unei înțelegeri, Trump va spune: ”Bine, în cazul ăsta descurcați-vă, noi am făcut tot ce era posibil, nu mai băgăm un ”chior” în război (apropo de anunțul lui Vance cu terminarea finanțării), preluați voi și spălați-vă pe cap”. Trump, de obicei amator de a se lăuda cu abilitățile sale de negociere, a minimalizat posibilitățile unui progres în Alaska, dar a spus că se așteaptă la „conversații constructive” cu Putin.
„Aceasta este într-adevăr o întâlnire de tip „sesizare a cunoștințelor”, a declarat Trump reporterilor de la Casa Albă. „Vom vedea ce are în minte și, dacă este o înțelegere corectă, o voi dezvălui liderilor Uniunii Europene și liderilor NATO, precum și președintelui Zelenski”, a spus Trump. „Aș putea spune – mult succes, continuați să luptați, sau aș putea spune, putem face o înțelegere.”
Miniștrii de externe ai UE s-au întâlnit luni, 11 august, la Bruxelles, cu ministrul ucrainean de externe, Andrii Sibiha, și au examinat, de asemenea, impunerea unui al 19-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei de la invazie. Până când Rusia nu va fi de acord cu un „încetare a focului complet și necondiționat, nu ar trebui să discutăm nici măcar concesii”, a declarat șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, după discuții. „Nu a funcționat niciodată în trecut cu Rusia și nu va funcționa cu Putin astăzi”.
Rămâne neclar dacă Putin ar accepta o întâlnire cu Zelenski, care l-a provocat public să negocieze. Ca o condiție prealabilă pentru o soluționare a păcii, Kremlinul a cerut Kievului să își retragă forțele din mai multe regiuni revendicate de Moscova și să accepte cerințe ample, inclusiv angajamentul de a fi un stat neutru, exclus din sistemul de aderare la NATO, și evitarea sprijinului militar american și european. Ambele părți și-au intensificat atacurile aeriene, Ucraina susținând că a lovit o instalație care produce componente de rachete în orașul rus Nijni Novgorod. Ministerul rus al Apărării a anunțat luni că forțele sale au capturat satul Fedorivka, în regiunea Donețk din estul Ucrainei.
Ce trebuie să știți despre summitul istoric Trump-Putin din Alaska
Summitul SUA-Rusia din Alaska se desfășoară într-un loc unde Estul întâlnește Vestul – la propriu – într-un loc familiar ambelor țări ca linie de front în timpul Războiului Rece, cu apărare antirachetă, avanposturi radar și colectare de informații din sistemele de avertizare timpurie. Rămâne de văzut dacă acesta poate duce la un acord pentru pacea în Ucraina, la mai mult de 3 ani și jumătate de la invazia Moscovei. Iată ce trebuie să știți despre întâlnirea dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele american Donald Trump, primul summit din ultimii patru ani. Va fi prima călătorie a lui Putin în Statele Unite din 2015, când a fost pentru Adunarea Generală a ONU de la New York.
Întrucât SUA nu este membră a Curții Penale Internaționale, care în 2023 a emis un mandat de arestare pe numele lui Putin pentru acuzații de crime de război, nu are nicio obligație să-l aresteze. Ambele țări au confirmat o întâlnire doar între Putin și Trump, chiar dacă au existat sugestii inițiale că președintele ucrainean Volodimir Zelenski ar putea face parte din ea. Dar Kremlinul a respins de mult timp întâlnirea lui Putin cu Zelenski – cel puțin până când Rusia și Ucraina nu ajung la un acord de pace și acesta este gata de semnat. Putin a declarat săptămâna trecută că nu este împotriva întâlnirii cu Zelenski „dar trebuie create anumite condiții” pentru ca aceasta să aibă loc și că acestea sunt „încă departe de a fi create”. Oficialii ucraineni au discutat săptămâna trecută cu aliații europeni, care au subliniat că pacea nu poate fi realizată fără implicarea Kievului.
Care este rolul Alaskăi în istoria Rusiei? Va fi prima vizită a unui lider rus în Alaska, chiar dacă aceasta a făcut parte din imperiul țarist până în 1867. Alaska a fost colonizată de Rusia începând cu secolul al XVIII-lea, până când țarul Alexandru al II-lea a vândut-o Statelor Unite în 1867 pentru 7,2 milioane de dolari. Când s-a descoperit că conținea resurse vaste, a fost văzută ca o înțelegere naivă care a generat remușcări și auto-reproșuri. Cel care a intermediat afacerea a fost generalul român George Pomuţ. A plecat din Europa în jurul anului 1848, după revoluțiile pașoptiste.
A luptat în Războiul Civil American (1861–1865) de partea Uniunii, ajungând general de brigadă în armata SUA. După Războiul Civil din SUA , în 16 februarie 1866, generalul maior George Pomuţ a fost numit în funcția de consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia). Succesorul președintelui Ulysses Grant, preşedintele Rutherford B. Hayes l-a promovat pe Pomuţ la rangul de consul general în anul 1874. A stat în poziție 12 ani el vorbind 8 limbi străine.
Motivele păstrării sale în această poziţie timp l-au reprezentat calităţile abilităţile sale diplomatice remacabile. Deşi a fost rechemat în America, după ce şi-a încheiat misiunea diplomatică în anul 1878, el a rămas în Rusia. Motivul sau motivele nu sunt cunoscute nici astăzi. Chiar şi moartea lui este enigmatică. În SUA nu se știe altceva decât că a murit în sărăcie la 12 octombrie 1882 în orașul Sankt Petersburg. Este unul dintre românii pomeniți la ”Memorial Day” alături de căpitanul Nicolae Dunca și soldați români cazuți în al Doilea Răboi Mondial, D. Bulan – decorat post-mortem pentru curaj în Pacific și Peter M. Tomescu căzut în Franța, 1944.
Care sunt așteptările?
Trump a părut din ce în ce mai exasperat pe Putin din cauza refuzului Rusiei de a opri bombardamentul orașelor ucrainene. Kievul a fost de acord cu un armistițiu, insistând asupra unui armistițiu ca prim pas către pace. Moscova a prezentat condiții de armistițiu care sunt inacceptabile pentru Zelenski, cum ar fi retragerea trupelor din cele patru regiuni pe care Rusia le-a anexat ilegal în 2022, oprirea eforturilor de mobilizare sau înghețarea livrărilor de arme occidentale.
Pentru o pace mai amplă, Putin cere Kievului să cedeze regiunile anexate, chiar dacă Rusia nu le controlează pe deplin, și de asemenea Crimeea și să renunțe la aderarea la NATO, să limiteze dimensiunea forțelor sale armate și să recunoască limba rusă ca limbă oficială, alături de ucraineană. Putin a avertizat Ucraina că se va confrunta cu condiții mai dure pentru pace, pe măsură ce trupele rusești se îndreaptă spre alte regiuni pentru a construi ceea ce el a descris ca o „zonă tampon”.
Unii observatori au sugerat că Rusia ar putea schimba aceste câștiguri recente pentru teritorii aflate încă sub control ucrainean în cele patru regiuni anexate de Moscova. Putin vede o întâlnire cu Trump ca pe o șansă de a consolida câștigurile teritoriale ale Rusiei, de a ține Ucraina în afara NATO și de a o împiedica să găzduiască trupe occidentale, astfel încât Moscova să poată readuce treptat țara pe orbita sa.
El consideră că timpul este de partea sa, deoarece forțele ucrainene se luptă să oprească avansul Rusiei de-a lungul liniei frontului, în mijlocul roiurilor de rachete și drone ale Moscovei care bombardează țara.
Întâlnirea este o lovitură de stat diplomatică pentru Putin, izolat de la invazie. Kremlinul a încercat să prezinte contactele reînnoite cu SUA ca două superputeri care doresc să rezolve diverse probleme globale, Ucraina fiind doar una dintre ele. Ucraina și aliații săi europeni sunt îngrijorați că un summit fără Kiev ar putea permite lui Putin să-l aducă pe Trump de partea sa și să forțeze Ucraina să facă concesii.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat duminică că el crede că Trump „se asigură că Putin este serios și, dacă nu este, atunci totul se va opri aici”. „Dacă vorbește serios, atunci de vineri încolo, procesul va continua. Ucraina se implică, europenii sunt implicați”, a adăugat Rutte. Începând de săptămâna trecută, Putin a discutat cu liderul chinez Xi Jinping, cu prim-ministrul indian Narendra Modi, cu președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva, precum și cu liderii Africii de Sud, Kazahstanului, Uzbekistanului, Belarusului și Kârgâzstanului, a declarat Kremlinul. Acest lucru sugerează că Putin ar fi vrut probabil să-i informeze pe cei mai importanți aliați ai Rusiei despre o posibilă înțelegere.
Ce nivel are summitul în privința rezultatelor?
Președintele Trump a stabilit un nivel scăzut pentru summitul său cu președintele Vladimir V. Putin al Rusiei, spunând că este gata să plece dacă nu se ajunge la niciun acord. Trump spune că merge în Alaska pentru a vedea ce „are în minte” Putin. Președintele Trump a declarat că „probabil în primele două minute voi ști exact dacă se poate încheia sau nu un acord” și insistând că este gata să renunțe la discuții și să lase cele două părți să continue să se lupte.
Descriind întâlnirea, Trump le-a spus reporterilor că „merg în Rusia vineri” și a repetat o versiune a aceleiași declarații câteva minute mai târziu. De fapt, întâlnirea urmează să aibă loc în Alaska, care nu a mai făcut parte din Rusia din până în 1867. Însă descrierea obiectivelor sale pentru negocierile de vineri, cea mai importantă întâlnire internațională de până acum din cel de-al doilea mandat al său, a fost grăitoare – atât pentru ceea ce a omis, cât și pentru ceea ce a inclus. Și asta este ceea ce îi îngrijorează atât pe ucraineni, cât și pe aliații europeni ai Washingtonului, care s-au angajat să continue să înarmeze Ucraina indiferent de rezultatul de la Anchorage. Vicepreședintele, JD Vance, un critic de lungă durată al ajutorului american acordat Kievului, a fost destul de explicit în timpul unei apariții la Fox News duminică 10 august.
„Am terminat cu finanțarea afacerilor de război din Ucraina”, a spus el, insistând că singura modalitate prin care armele americane ar ajunge în mâinile ucrainene ar fi ca aliații europeni să le cumpere și să le transfere. De obicei, astfel de summituri sunt precedate de negocieri detaliate în avans, cu acorduri și comunicate prestabilite. Trump pare să sugereze că nu intra în această discuție cu niciuna dintre acestea notificări, deși oficialii europeni spun că au văzut dovezi că, la niveluri inferioare, oficialii ruși și americani au discutat.
Idei din presa americană despre summitul din Alaska
Conform publicațiilor Wall Street Journal și Economist care relatează despre schița unui potențial acord, Putin ar fi de acord cu un armistițiu în schimbul retragerii Ucrainei din regiunea Donețk (un sfert din care aproximativ 6.490 kmp sunt încă controlate de ucraineni) și regiunea Luhansk (227 kmp sau 1% din care sunt deținute de ucraineni) – fără concesii majore din partea Ucrainei.
Atât Zelenski – care a pierdut deja controlul asupra a 11,67% din teritoriul ucrainean din februarie 2022- cât și aliații săi europeni resping acest compromis, insistând însă asupra unor garanții de securitate „de neclintit” pentru Ucraina, cum ar fi aderarea la NATO, potrivit Wall Street Journal.
Reticența lui Zelenski și a aliaților săi de a ceda teritoriu Ucrainei, Federației Ruse, fără concesii rusești este de înțeles, dar condiționarea acesteia de aderarea Kievului la NATO nu este realistă, având în vedere că Trump și echipa sa au exclus în repetate rânduri o astfel de aderare. De asemenea, este destul de nerealist să ne așteptăm ca Rusia să se retragă din regiunile Herson și Zaporijia, având în vedere interesul său de a menține o punte terestră către Crimeea.
Pe măsură ce Rusia își continuă ofensiva, Ucraina se confruntă cu o criză pe care experții o consideră la fel de critică ca și lipsa sa de muniții și arme: o rezervă tot mai mică de infanterie.
În timp ce numărul total de soldați ai Ucrainei este oficial de peste 1 milion, Centrul pentru Studii Estice, cu sediul la Varșovia, spune că nu mai mult de 300.000 dintre ei sunt desfășurați pe linia frontului. În schimb, numărul personalului activ din Rusia a ajuns la peste 1,13 milioane – comandantul șef al forțelor armate ucrainene, Oleksandr Sirski, evaluând că aproximativ 640.000 dintre aceștia se aflau pe teritoriul ucrainean.
Într-un articol din New York Times, scriitorul rus auto-exilat Mikhail Zigar a declarat că Trump „și-a învins răul față de Putin”, în timp ce liderul rus „și-a pierdut încrederea în însăși ideea de a ajunge la acorduri cu Statele Unite”.
Articolul lui Zigar a fost publicat pe 5 august, urmat doar de dezvăluirea lui Trump din 8 august, conform căreia el și Putin au convenit să se întâlnească în Alaska pe 15 august pentru a încerca să ajungă la un acord asupra rezolvării conflictului din Ucraina. În funcție de ce va ieși la iveală la summit – Putin și Trump ar putea sau nu să ajungă la un acord – momentul în care Zigar a făcut pariul este interesant. Zigar a scris în trecut o serie de articole interesante, inclusiv „Toți oamenii Kremlinului”, o carte bazată, în mare măsură, pe reportajele sale din Rusia.
Post Scriptum: În prima parte a discuțiilor, vor fi prezenți doar Trump, Putin și traducătorii lor. Apoi, conform presei de stat ruse, discuțiile vor continua în format președinte + cinci. În timp ce președintele Dwight D. Eisenhower aștepta să audă dacă un acord de armistițiu va opri Războiul din Coreea, în iulie 1953, nu a putut dormi noaptea. A stat treaz până târziu „vorbind aproape neîncetat” despre ororile bătăliei, potrivit consilierilor săi – și despre cum un general sovietic l-a șocat odată spunând că a curățat câmpurile de mine trecându-și propriile trupe peste ele.
La ce se va gândi președintele Donald Trump în ajunul summitului său de vineri din Alaska cu președintele rus Vladimir Putin? Poate că va bea doar o ”Diet Coke” și se va odihni bine noaptea. Cu siguranță, Casa Albă a redus așteptările pentru orice progres, Trump numind-o „cu adevărat o întâlnire de testare”, iar secretarul său de presă spunând că ar fi doar un „exercițiu de ascultare”. Eu sincer cred că summitul din Alaska va fi începutul afacerilor Rusia-SUA ”as usual” iar UE este complet afară din peisaj.
Cât privește Ucraina ea rămâne spre rezolvare în portofoliul UE. Nu vă mai agitați: Ucraina este doar generic pe agenda summitului. Poate greșesc dar… În orice caz nu vom știi în următori ani ce s-a discutat cu adevărat la baza militară comună a Forțelor Aeriene și a Forțelor Terestre ale SUA, numită Elmendorf- Richardson din Anchorage, Alaska. Urmează, în geopolitica Europei, zona Balcanilor rămasă nerezolvată din perioada Madeleine K. Albright, fost Secretar de Stat la Departamentul de Stat al SUA între 1997-2001.
