10 mai, ziua în care a murit dirijorul Mihail Jora

Pe 10 mai 1971, Mihail Jora, una dintre cele mai importante personalități ale muzicii românești din secolul XX, a trecut la cele veșnice. Compozitor, dirijor, pianist și pedagog, Jora a jucat un rol fundamental în modernizarea și profesionalizarea vieții muzicale din România, fiind considerat un adevărat fondator al școlii românești de compoziție.

Mihail Jora s-a născut în 1891 la Roman și a studiat muzica la Leipzig și Paris, unde a fost influențat de curentele muzicale moderne ale vremii, păstrând însă legătura cu specificul național. A compus lucrări diverse, inclusiv balete, suite orchestrale, lieduri și muzică de cameră, în care a reunit rafinamentul armonic cu elemente din folclorul românesc. Printre cele mai celebre creații ale sale se numără baletele „La piață” și „Când strugurii se coc”.

Ca profesor la Conservatorul din București, Jora a avut un impact semnificativ, formând numeroase generații de compozitori și interpreți, iar influența sa s-a extins mult dincolo de sala de clasă. A fost, de asemenea, primul director muzical al Radiodifuziunii Române și membru al Academiei Române.

După dispariția sa, în semn de recunoaștere a contribuției sale remarcabile, a fost înființat Concursul Național de Interpretare Muzicală „Mihail Jora”, eveniment care continuă să inspire tinerele talente din România.

Studii

La vârsta de 10 ani, între anii 1901 și 1909, Mihail Jora a început studiile de pian la Iași cu Eduard Meissner, iar în perioada 1909-1912 a continuat cu Hélène André.

Între 1909 și 1911, Jora a urmat cursurile Conservatorului din Iași, unde a studiat teoria muzicii și solfegiu cu Sofia Teodoreanu, iar armonia cu Alexandru Zirra.

Ulterior, s-a perfecționat la Leipzig, unde a studiat cu profesori renumiți, precum Robert Teichmiller (pian), Stefan Krehl (armonie, contrapunct, compoziție), Hoffmann (orchestrație), Hans Sitt (dirijat) și Max Reger (compoziție). Cu toate acestea, izbucnirea Primului Război Mondial l-a obligat să întrerupă studiile în Germania. La întoarcerea în țară, i s-a acordat Premiul George Enescu pentru compoziție.

În 1916, anul în care România a intrat în război, Jora s-a înrolat în armată și a fost rănit în octombrie, pierzând un picior. A petrecut doi ani în sanatoriu pentru reabilitare. După încheierea războiului, între 1919 și 1920, și-a finalizat studiile muzicale la Conservatorul din Paris, unde a fost elevul lui Florent Schmitt.

În acea perioadă, Jora s-a căsătorit cu Elena (Lily) Gafencu, sora lui Grigore Gafencu, care a fost ministrul de externe al României între 1938-1939 și legat al României la Moscova între 1940-1941.

Mihail Jora a fost unul dintre fondatorii Societății Compozitorilor Români

În 1920, Mihail Jora a fost unul dintre fondatorii Societății Compozitorilor Români, iar între anii 1940 și 1948 a ocupat funcția de vicepreședinte al acesteia. În perioada 1928-1933, Jora a condus secția de muzică a Radiodifuziunii Române. În perioada 1930-1948 și 1954-1961, Jora a fost profesor de compoziție și contrapunct la Conservatorul din București, formând o întreagă generație de compozitori.

Între 1941 și 1947, Jora a fost rector al Conservatorului din București, iar din 1961 până la sfârșitul vieții a deținut titlul de profesor consilier (echivalent cu cel de profesor emerit).

Pe lângă activitatea sa didactică, Jora a fost consilier artistic al Filarmonicii din București între 1931 și 1945 și al Operei din București între 1931 și 1944. A susținut turnee de concerte și recitaluri ca dirijor și pianist, răspândind muzica românească în întreaga țară. Ca artist și critic muzical, a fost onorat cu multiple distincții, atât în țară, cât și în străinătate. Jora a scris despre creațiile unor mari compozitori români, precum George Enescu și Marțian Negrea.

La 30 noiembrie 1928, la o lună după inaugurarea Radiodifuziunii Naționale din București, Mihail Jora a deschis și dirijat o serie de concerte simfonice în transmisiune directă, având un repertoriu ce include lucrări de Haydn și Mozart.