Totuși, realitatea este că noul președinte are atribuții clare, dar relativ restrânse, exercitându-și influența mai mult indirect decât prin decizii executive directe.

Spre exemplu, în ceea ce privește Guvernul, președintele are puterea de a desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru, însă nu poate schimba premierul oricând dorește.

Limitarea care are rolul de a asigura stabilitatea guvernamentală

Numirea Guvernului depinde de votul de încredere acordat în Parlament, iar președintele poate interveni în componența Guvernului doar la propunerea prim-ministrului, în cazul unei remanieri sau în situația în care un post devine vacant.

Astfel, deși președintele desemnează premierul, schimbarea acestuia nu este la latitudinea exclusivă a șefului statului, ci este condiționată de contextul politic și parlamentarul. Această limitare are rolul de a asigura stabilitatea guvernamentală și echilibrul între puterile statului. Președintele poate consulta Guvernul asupra unor probleme urgente sau deosebit de importante și poate participa la ședințele în care se discută teme sensibile legate de politica externă, apărare sau ordine publică, dar nu poate influența direct toate deciziile acestuia.

Relația președintelui cu Parlamentul și rolul în politica externă

În relația cu Parlamentul, atribuțiile președintelui sunt și ele clar definite și limitate. Șeful statului are dreptul să adreseze mesaje parlamentului referitoare la principalele probleme politice ale țării și are posibilitatea de a dizolva Parlamentul în situații foarte stricte: dacă Parlamentul nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile, și după ce cel puțin două solicitări de învestitură au fost respinse. De asemenea, după consultarea Parlamentului, președintele poate cere convocarea unui referendum pe teme de interes național.

În domeniul politicii externe, președintele României este reprezentantul oficial al țării în relațiile internaționale. El încheie tratate internaționale negociate de Guvern, care apoi trebuie ratificate de Parlament. Totodată, președintele acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici, aprobând modificările în structura misiunilor diplomatice. Această poziție este una esențială, dar care funcționează tot în strânsă legătură cu Guvernul și Parlamentul, astfel încât președintele nu are puteri absolute în politica externă.

Rolul președintelui în domeniul apărării și alte atribuții importante

În sfera apărării, președintele României deține poziția de comandant suprem al forțelor armate și este președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării. El poate declara mobilizarea forțelor armate, însă doar cu aprobarea Parlamentului. În situații excepționale, când există o agresiune armată împotriva țării, președintele ia măsurile necesare pentru apărare și trebuie să informeze Parlamentul imediat, care se convoacă de urgență pentru a discuta situația.

Pe lângă aceste atribuții, președintele conferă decorații și titluri de onoare, acordă grade militare importante precum mareșal, general sau amiral, și numește în diverse funcții publice în condițiile legii. El are, de asemenea, dreptul de a acorda grațieri individuale, o prerogativă care îi permite să influențeze justiția în cazuri particulare.

În concluzie, președintele României are un rol de echilibru și reprezentare, cu atribuții importante, dar care sunt atent limitate pentru a menține separația puterilor și stabilitatea instituțiilor democratice. Schimbarea premierului sau controlul direct asupra Guvernului nu fac parte din prerogativele exclusive ale șefului statului, ci sunt decizii ce depind de consensul politic și de Parlament.