Argentina, din nou în pragul falimentului: Milei încearcă să salveze economia cu reforme drastice și sprijin american
Argentina traversează una dintre cele mai dificile perioade economice din ultimele decenii, după ce, în ciuda unui ajutor de peste 30 de miliarde de dolari primit de la Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, se află din nou în pragul falimentului. Ar fi a patra incapacitate de plată sau restructurare a țării în ultimii 25 de ani.
Situația tensionată a pus pe jar investitorii internaționali și a readus în atenție întrebarea dacă reformele președintelui Javier Milei sunt suficiente pentru a evita colapsul financiar.
Analistul financiar Radu Puiu, de la XTB România, explică faptul că întreaga lume urmărește cu atenție acest caz pentru a înțelege cauzele și lecțiile care se pot desprinde din evoluția economiei argentiniene.
După victoria sa în alegerile generale din decembrie 2023, Javier Milei părea să fi redat speranța unei economii marcate de ani de recesiune și hiperinflație. Liberalizarea fluxurilor de capital și dereglementarea mai multor sectoare au fost primite pozitiv de investitori, iar indicele bursier Merval a înregistrat în 2024 o creștere de 130% în raport cu dolarul, devenind cel mai performant din lume.
Fondurile internaționale au început să includă obligațiunile argentiniene în portofolii, iar țara părea să fie pe un drum bun. Totuși, ultimele săptămâni au adus o întoarcere bruscă de situație.
Progrese majore, dar insuficiente
Una dintre reușitele majore ale lui Milei a fost reducerea inflației. Dacă la momentul preluării mandatului aceasta ajunsese la 211%, în aprilie 2024 s-a înregistrat chiar un vârf de 294%. Ulterior, prin politici monetare restrictive, inflația s-a stabilizat la 30%, iar estimările pentru octombrie indică o nouă scădere, spre 25%, ceea ce ar confirma tendința descendentă.
Creșterea economică a fost și ea peste așteptări: în al doilea trimestru din 2025, economia Argentinei a avansat cu 6,3% față de aceeași perioadă a anului precedent, cea mai rapidă rată de expansiune din ultimii trei ani. Această performanță s-a datorat în special revenirii sectorului agricol, după ce efectele unei secete istorice au început să dispară.
În același timp, rata sărăciei, care urcase dramatic la 52,9% în prima jumătate a anului 2024, a scăzut la 38,1% după ce economia a început să-și revină, deși măsurile de austeritate au provocat inițial dificultăți pentru milioane de argentinieni.
Balanța comercială a fost un alt punct central al politicilor lui Milei. Argentina a încheiat 2024 cu un excedent istoric de 18,9 miliarde de dolari, iar în primele opt luni din 2025 a menținut un sold pozitiv de peste 5 miliarde de dolari, în ciuda unei ușoare încetiniri.
Exporturile din agricultură și energie au rămas motoarele principale, dar țara continuă să înregistreze un deficit structural în relația cu China, estimat la aproape 100 de miliarde de dolari în ultimele cinci guverne.
Politica de „deficit zero” și măsurile dure
Pentru a atinge obiectivul de echilibrare a bugetului, Milei a aplicat reduceri masive în educație, lucrări publice și subvenții, a disponibilizat angajați din sectorul public și a comasat ministere. De asemenea, a eliminat 19 taxe și a introdus Regimul de stimulare a investițiilor mari (RIGI), menit să atragă capital străin prin facilități fiscale. În august 2025, Argentina a înregistrat un excedent primar echivalent cu 1,3% din PIB, o performanță fără precedent într-o țară obișnuită să cheltuiască mai mult decât produce.
Cu toate acestea, investitorii au rămas sceptici. Radu Puiu explică faptul că, deși Milei a echilibrat bugetul și a redus birocrația, capitalul străin nu a venit în măsura așteptată. Creșterea economică a încetinit, iar peso-ul a intrat din nou sub presiune.
Criza peso-ului și teama de revenire a peronismului
Problema fundamentală rămâne politica monetară. Mult timp, guvernul a menținut un curs de schimb fix sub nivelul inflației, ceea ce a făcut ca peso-ul să pară mai puternic decât era în realitate, stimulând importurile și descurajând exporturile.
În aprilie, banca centrală a decis să lase moneda să fluctueze într-o bandă controlată, însă după rezultatele slabe ale lui Milei la alegerile provinciale din Buenos Aires, panica a revenit.
Peso-ul s-a depreciat cu aproape 10% în doar două săptămâni, ajungând la limita inferioară a benzii de fluctuație. Banca centrală a cheltuit 1,1 miliarde de dolari din rezervele sale deja scăzute – estimate la mai puțin de 5 miliarde de dolari – pentru a apăra moneda. Această mișcare i-a neliniștit pe deținătorii de obligațiuni, care s-au temut că guvernul va epuiza rapid resursele valutare.
În mod normal, o bancă centrală ar majora dobânzile pentru a întări moneda, dar în Argentina o astfel de decizie ar sufoca și mai mult economia și populația. Mulți argentinieni au decis să-și convertească economiile în dolari, anticipând o devalorizare inevitabilă.
Sprijinul Statelor Unite, factor decisiv
Situația s-a stabilizat abia după ce Trezoreria SUA a anunțat prelungirea programului de asistență financiară, iar guvernul argentinian a suspendat temporar taxele la export pentru a sprijini competitivitatea.
Scott Bessent, secretarul Trezoreriei SUA, a afirmat că Washingtonul ia în considerare inclusiv achiziționarea de monedă argentiniană sau de datorie suverană printr-un fond special, reiterând că „toate opțiunile” rămân pe masă. Peso-ul s-a apreciat cu 6%, bursa a crescut puternic, iar randamentele obligațiunilor în dolari au coborât la aproximativ 15%, deși încă mult peste nivelurile considerate sigure.
Pentru Milei, miza este uriașă. El speră ca până în 2026 să aducă randamentele obligațiunilor sub 10%, ceea ce ar permite Argentinei să emită din nou datorie pe piețele internaționale. Cheia va fi rezultatul alegerilor naționale de la jumătatea mandatului, programate pentru 26 octombrie, care vor decide dacă reformele sale vor continua sau dacă peronismul va recâștiga teren.
Dolarizarea – soluție sau capcană?
Printre propunerile vehiculate se numără și dolarizarea completă a economiei. Aceasta ar elimina riscul devalorizării peso-ului și ar bloca tentația guvernelor viitoare de a tipări bani pentru a acoperi deficite. Inflația ar putea fi astfel controlată mult mai rapid.
Totuși, o astfel de decizie ar aduce și costuri majore. Argentina ar renunța la suveranitatea monetară și ar depinde de politica Rezervei Federale. Dacă dolarul s-ar aprecia, exporturile ar deveni mai scumpe, balanța comercială s-ar deteriora, iar competitivitatea economiei ar scădea – exact opusul obiectivului actual.
Mai grav, Argentina nu dispune de rezervele necesare pentru o tranziție rapidă. Deși oficial se vorbește despre 20 de miliarde de dolari, mare parte sunt linii de credit și pasive care nu pot fi transformate în lichidități. Rezervele nete reale ar fi de aproximativ 5 miliarde, în timp ce masa monetară depășește 40 de miliarde, mult prea puțin pentru a susține o conversie integrală.
În acest context, analiștii consideră că singura opțiune realistă rămâne consolidarea fiscală și restabilirea încrederii piețelor. Dacă Milei va reuși să mențină excedentul bugetar și să evite noi șocuri politice, Argentina ar putea depăși această criză. Dacă nu, scenariul unei noi incapacități de plată rămâne pe masă, cu consecințe grave pentru întreaga regiune sud-americană.
