Deficitul bugetar al Greciei, datoria publică ridicată şi ameninţarea legată de finanţarea din Europa reprezintă în prezent teama principală a pieţelor de capital.

Pentru zona statelor care au adoptat deja moneda euro, la cazul Greciei  s-ar putea adăuga Spania, Portugalia şi Irlanda, ţări care ar putea deveni următoarele puncte problematice. Obligaţiunile de stat greceşti au înregistrat o cădere puternică, urmată de o ofertă semnificativă pentru maturităţile de la unu la zece ani, cu un nivel al randamentelor de 5,5% – 6,5% anual, comparativ cu obligaţiunile guvernamentale germane care, în funcţie de maturitate, aduc un randament cuprins între 1,3% şi 3,2% anual. Întrebarea care se pune în acest context este în ce măsură obligaţiunile de stat greceşti reprezintă o achiziţie sigură sau mai degrabă piaţa a început să se manifeste, luând în calcul posibilitatea de insolvenţă a Greciei? Nimeni nu poate prevedea astăzi cu certitudine cum va evolua „criza grecească“ şi, mai ales, cum se vor sfârşi evenimentele. Există câteva scenarii care au o probabilitate mai mică sau mai mare de materializare. O renunţare la moneda euro este în principiu posibilă, însă va determina, la nivelul ţării, efecte economice negative semnificative, astfel încât este puţin probabilă. Această variantă poate fi însă luată în calcul numai în cazul unei reorganizări politice radicale a Greciei.

Ajutor din partea UE şi FMI

Un al doilea scenariu presupune ca ţara să-şi rezolve pe cont propriu problemele financiare, prin adoptarea unui program de austeritate multianual foarte dur. Această măsură ar fi posibilă din punct de vedere economic, însă va fi foarte greu de implementat la nivel intern. În acest context, ramâne posibilitatea – cea mai probabilă – adoptării unor măsuri de redresare dure, dar nu atât de extreme, însoţite de sprijin puternic din partea Uniunii Europene şi a Fondului Monetar Internaţional, sau posibilitatea insolvenţei, care ar antrena pierderi corespunzătoare de capital şi o restructurare în ceea ce-i priveşte pe creditori. Ultima variantă nu este nici obiectivă, nici rezonabilă din punctul de vedere al UE în ceea ce priveşte Grecia, însă, deoarece există multiple interese politice adverse, o astfel de posibilitate nu poate fi complet eliminată.

În concluzie, presiunea exercitată în prezent asupra obligaţiunilor de stat greceşti le transformă într-o achiziţie mai puţin sigură. Oricum, pentru următorii ani, Grecia nu va fi singura ţară problematică în ceea ce priveşte obigaţiunile guvernamentale; în lume sunt mult prea multe ţări cu o deteriorare rapidă a situaţiei datoriilor.

Cel mai probabil, Grecia va adopta  măsuri de redresare dure, dar nu extreme, cu sprijin din partea UE şi FMI.
 Gerhard Aigner, general manager Raiffeisen Capital Management Viena