Ameteli provocate de legea asigurarilor de sanatate

nu-si gasesc locul acolo. Spre exemplu, este improprie si chiar hilara prevederea prin care li se explica angajatorilor la ce sunt bune asigurarile private de sanatate: „Art. 5. (2) Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot sa incheie contracte de asigurare privata de sanatate pentru angajatii lor, individual sau in grup, acordate ca beneficii aditionale la drepturile salariale ale acestora, in scopul atragerii, selectionarii si stabilizarii personalului angajat.”Intrand insa in profunzimil

nu-si gasesc locul acolo. Spre exemplu, este improprie si chiar hilara prevederea prin care li se explica angajatorilor la ce sunt bune asigurarile private de sanatate: „Art. 5. (2) Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot sa incheie contracte de asigurare privata de sanatate pentru angajatii lor, individual sau in grup, acordate ca beneficii aditionale la drepturile salariale ale acestora, in scopul atragerii, selectionarii si stabilizarii personalului angajat.”Intrand insa in profunzimile actului normativ, se pot trage cateva concluzii. Astfel, este declarat in mod expres caracterul facultativ si suplimentar al asigurarilor private, prin raportare la sistemul asigurarilor de sanatate obligatoriu.Conform prevederilor art.4, se pot asigura privat persoanele care si-au indeplinit obligatia legala de asigurare in sistemul obligatoriu. Deci nu se poate vorbi in nici un caz de alegerea unui sistem sau a altuia, ci doar de completare a celui obligatoriu.In acest context, devine neclara clasificarea tipurilor de asigurari private in trei categorii: complementare, suplimentare, substitutive. Pe buna dreptate, ne intrebam cum poate o asigurare privata, stabilita in principiu ca fiind suplimentara, sa fie de fapt complementara sau substitutiva, adica sa acopere partial sau integral serviciile acoperite deja prin sistemul de asigurare obligatoriu.Cum adica, sa platim de doua ori pentru acelasi serviciu medical? Da si nu. In primul rand, nu exista obligatia de a incheia o asigurare complementara sau substitutiva daca nu se doreste acest lucru. In acest caz, ramane optiunea asigurarii suplimentare, care este ceea ce se presupune ca ar trebui sa fie: „Art. 3. (3) Asigurarile private de sanatate de tip suplimentar suporta total sau partial plata pentru serviciile care excedeaza pachetului de servicii de baza din sistemul asigurarilor sociale de sanatate privind furnizarea unui grad ridicat de confort, accesul rapid la servicii medicale in cazul listelor de asteptare, servicii medicale speciale in strainatate si alte servicii”.In al doilea rand, daca se doreste incheierea unei asigurari substitutive, evident ca se va plati de doua ori. Care poate fi avantajul? Unul din ele poate fi acela ca inclusiv serviciile din pachetul de baza (cele acoperite deja prin sistemul de asigurari obligatoriu) vor fi prestate de catre unitati sanitare agreate de asigurator. Ceea ce poate insemna, altfel spus, alte standarde de calitate a serviciilor. Acest avantaj dispare in cazul in care se incheie o asigurare complementara prin care se suporta doar coplata unor servicii medicale.
In acest caz, serviciul medical este asigurat de catre unitatile agreate de Casa de asigurari de sanatate, asiguratorul platind doar cota-parte care revine asiguratului.Nota doi pentru continutul contractului de asigurareExista insa un aspect neglijat de catre legiuitori, si anume prevederile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, care va intra in vigoare de la 1 ianuarie 2005. Persoanele asigurate obligatoriu in baza acestei legi (angajatii, spre exemplu) vor beneficia de tratament medical, prestatii si servicii pentru reabilitare medicala. Aceste servicii nu sunt incluse in pachetul de servicii de baza (cele oferite in contul contributiei obligatorii pentru sanatate) dar, dat fiind ca ele sunt acoperite de o asigurare obligatorie, pot fi asimilate acestora. Prin neluarea in considerare a acestor tipuri de servicii medicale s-ar putea intelege, spre exemplu, ca asigurarea privata suplimentara ar putea acoperi si serviciile medicale asigurate prin Legea nr. 346/2002, doar pe simplul motiv ca nu sunt incluse in pachetul de servicii de baza. Intr-o astfel de situatie principiul suplimentaritatii isi pierde orice inteles.O alta neclaritate a Legii nr. 212/2004 este legata de contractul de asigurare care, conform art.18, trebuie sa contina in mod obligatoriu o serie de prevederi, dintre care nici una nu face referire clara la riscul asumat. Este o scapare de neinteles din moment ce, doar cateva randuri mai jos, se precizeaza ca asiguratorul se obliga sa plateasca „riscurile asumate prin contract”. Ceea ce ne face sa ne gandim ca era mai bine daca pur si simplu s-ar fi preluat si adaptat prevederile Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania.In sfarsit, aspectul cel mai controversat al legii este legat de art.23 si anume: „Art. 23. – Cheltuielile cu asigurarile private de sanatate, efectuate de persoana fizica sau de catre angajator, sunt deductibile fiscal.”
Desi Legea nr. 212/2004 prevede deductibilitatea primelor de asigurare, Codul fiscal are ultimul cuvant. Conform Codului, persoanele fizice pot deduce din venitul anual echivalentul a 200 euro reprezentand contributii pentru asigurarile private de sanatate. Atat si nimic mai mult.Normele metodologice, asteptate ca gogosile caldeIn cazul in care angajatorul doreste sa-si atraga, selecteze si pastreze angajatii, va putea incheia in favoarea acestora asigurari private de sanatate. Din punct de vedere fiscal, primele de asigurare reprezinta avantaje si se asimileaza salariilor.”Art. 56. (3) Avantajele, cu exceptia celor prevazute la alin. (4), primite in legatura cu o activitate dependenta includ, insa nu sunt limitate la: (…)g) primele de asigurare platite de catre suportator pentru salariatii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul platii primei respective, altele decat cele obligatorii”.Primele achitate de catre angajator se vor impozita in mod obligatoriu la angajat. Insa ce se intampla din punctul de vedere al impozitului pe profit platit de angajator? Codul Fiscal precizeaza: „Art. 21. – (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare.(2) Sunt cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri si (…) k) cheltuielile cu primele de asigurare private de sanatate, in limita stabilita potrivit legii” Intrebarea este: care lege? Probabil, Legea nr. 212/2004, cel putin deocamdata. In concluzie, in situatia in care angajatorul incheie in favoarea angajatului o asigurare privata, va deduce integral primele de asigurare la calculul impozitului pe profit, dar in schimb le va impozita la angajat.Peste trei luni ar trebui – cel putin teoretic – sa stim ceva mai mult despre asigurarile private de sanatate, o data cu aparitia normelor de aplicare a legii. Cat priveste aspectele fiscale, doar Codul fiscal stie ce-o sa mai fie…