Ai parte, dă-o dracului de carte!

Pentru cei care se plâng că la noi nu se schimbă nimic, o comparație economică demonstrează că nu mai e aproape nicio legătură între România lui 1992 și cea de azi.

O bătrânică evazionistă, care vindea usturoi pe stradă în loc să-și vadă senină de nepoți și telenovele, a impresionat-o cândva pe Ioana Petrescu, ministrul Finanțelor. Atât de mult, încât doamna Petrescu a publicat atunci, în presă, o compunere – „Cumpărați-mi usturoiul, vă rog“ – în care a mărturisit că a cumpărat, din milă, de la evazionistă. Asta, deși a realizat că astfel nu rezolvă nimic, problema fundamentală fiind calitatea vieții bătrânilor, afectată de calitatea politicilor bugetare. O decizie recentă, cu implicații bugetare, luată chiar înainte de alegeri de guvernul premierului-candidat Victor Ponta, din care Petrescu face parte, mi-a reînviat și mie amintirea unei întâmplări cumva asemănătoare. Prin 2007 sau 2008, într-o librărie, mă pregăteam să plătesc mai multe cărți.

Un domn, care aștepta de ceva vreme lângă vânzătoare, m-a abordat, vizibil jenat, cu o rugăminte: „Îmi puteți da mie factura pentru aceste cărți? Sunt profesor. Statul ne dă 100 de euro pentru îmbunătățirea activității, dar nu pot deconta banii ăștia decât dacă dovedesc că am cumpărat cărți sau CD-uri. Eu am însă nevoie de bani ca să plătesc întreținerea și rata la bancă“. I-am dat factura, conștientă că va deconta fictiv, din taxele plătite de mine, prețul unei dezvoltări profesionale inexistente, într-un sistem care își bate joc și de el, oferindu-i pomeni ocazionale umilitoare în locul unei cariere decente, și de mine, care susțin financiar, și oficial, și informal, un serviciu public tot mai putred. Între timp, după ce au trecut niște alegeri, statul nu a mai decontat toți „banii pentru cărți“ promiși, a amânat plățile, invocând probleme bugetare, iar profesorii au ajuns să se judece pentru acei bani. S-au găsit, bineînțeles, anul acesta fonduri pentru plata restanțelor, dar și pentru relansarea programului de dezvoltare profesională. Într-o formă îmbunătățită halucinant, în care banii se virează în avans direct în conturile de salariu,

cu câteva zile înainte de alegeri. Beneficiarii va trebui doar să declare pe ce i-au cheltuit. Fără stresul facturii, fără bătaie de cap ca în trecut. Banii – 700 de lei pentru fiecare angajat – au fost virați deja, iar cei care au cerut extras de cont au aflat că ei reprezintă „subvenții“. Năucitor pentru oricine află că sumele ar trebui să fie decontate din fonduri UE, într-un program POSDRU care va fi implementat abia anul viitor. Ce mai contează! Profesorilor, cărora Klaus Iohannis le-a spus că au avut „ghinion“ dacă n-au putut să își facă și ei, la fel ca el, mai multe case din banii de meditații, le-a făcut dreptate candidatul premier Ponta. I-a scos din mizerie, fix înainte de alegeri. “Mai dă-le 150 de euro, Ioano!” Iar ministra Harvard a Finanțelor n-avea cum să nu înțeleagă nevoia cadrelor didactice de dezvoltare profesională și să se împiedice într-o bagatelă de 50 mil. euro.

În învățământ sunt peste 360.000 de angajați, cadre didactice și personal auxiliar. Majoritatea plătiți prost, demotivați, într-un sector devenit tot mai neperformant. Cu tot cu familiile lor, sunt, însă, importanți o dată la patru ani. O masă de votanți prea mare, pe care nimeni nu o vrea supusă unor reforme adevărate, nici scoasă din zona dependenței umilitoare de pomenile politicienilor.

OANA OSMAN,
redactor-șef Capital