La sapte luni de la preluarea functiei de sef al Guvernului Romaniei, Mugur Isarescu poate bifa pe agenda sa aproape toate obiectivele ca fiind indeplinite.
Romania are crestere economica. Poate chiar mai mare decat cea prognozata. Ea provine din cresterea exporturilor, evolutie care a atras dupa sine si o marire a productiei industriale. Masurile fiscale luate la sfarsitul anului trecut, si anume reducerea impozitului pe profitul din exporturi, au dat roade. Companiile exportatoare au acum un plus de resurse, pentru ca platesc impozite mai mici. Intrebarea este ce fac cu acesti bani. Majoritatea sunt folositi pentru a moderniza si a extinde capacitatile de productie sau intra in buzunarele actionarilor. Nicaieri, pana acum, nu au fost acordate majorari de salarii angajatilor. Se poate spune ca reducerea impozitului, cu tot ceea ce a adus bun, i-a lasat rece pe majoritatea cetatenilor prea putin interesati de procentele din PIB.
Un alt lucru bun poate fi bifat in calendar: reducerea dobanzilor. Primul si cel mai important efect, in contextul actual, ar trebui sa fie acela ca firmele au ceva mai usor acces la credite. Dar nu este asa. Bancile prefera, in continuare, sa crediteze statul, operatiune lipsita de riscuri. Partea buna este ca statul poate reduce acum povara dobanzilor la datoria interna, iar dobanzile scazute ajuta la tinerea in frau a inflatiei.
Pe de alta parte, dobanzile au scazut prea mult, tragand dupa ele procentele acordate de banci la depozitele populatiei. Daca tendinta de scadere continua, dobanzile la depozite ar putea ajunge sub rata inflatiei. Cu alte cuvinte, tinandu-si economiile la banci, depunatorul ar pierde bani .
Bugetul statului se mentine in limitele prognozate. Este probabil ca, la sfarsitul anului, diferenta intre cheltuieli si incasari va fi, conform intelegerii cu Fondul Monetar International, de 3,5% din PIB. Cu de pret insa? Bugetul de austeritate din 2000 a limitat cheltuielile ministerelor de care depinde bunastarea populatiei: sanatate, invatamant, munca si protectie sociala. Cu alte cuvinte, un lucru bun pentru tara este perceput diferit de cetatenii nemultumiti de standardul lor de viata si de serviciile publice.
Mugur Isarescu si-a indreptat atentia si eforturile catre restabilirea asa-numitelor echilibre macroeconomice. Rezultatele unei asemenea politici au fost intotdeauna dureroase pentru omul de rand, desi bune pentru economie, in general. Salariile stau pe loc, nu sunt bani pentru servicii publice mai bune, fabricile se inchid si preturile cresc. Intr-unul dintre comentariile recente, Alin Teodorescu definea aceste neconcordante spunand ca agenda publicului este diferita de cea a Guvernului. Romanul de rand, alegatorul, este preocupat de sanatate, de locul sau de munca, de nivelul de trai, de educatia copiilor, de cariera sa, de economii. Or, masurile luate de Guvern au inrautatit situatia in toate aceste domenii, dar au fost necesare pentru a aduce economia pe calea cea buna.
Oricine ar fi cei care vor candida in alegeri, trebuie sa tina seama de agenda publicului, daca vor sa aiba sanse de reusita. In contextul actual, rezolvarea preocuparilor cetatenilor ar da nastere unor masuri populiste care ar anula toate succesele inregistrate pana acum in economie. Mugur Isarescu a declarat hotarat ca nu are de gand sa scape din mana haturile austeritatii de dragul alegerilor. Ramane de vazut cum va rezolva dilema, in cazul in care va candida la presedintie si va trebui sa transmita un mesaj concret electoratului. Voturile nu se castiga cu anunturi privind cresterea PIB, bune pentru comunicarile stiintifice.
