Afacerile demnitarilor compromit aderarea

coruptia, dar care nu prevede sanctionarea marilor corupti, o lasa tuturor celor care au minima curiozitate sa afle ce s-a mai intamplat cu interesele, averile si declaratiile parlamentarilor romani. Monitorizarea aplicarii legii la un an de la adoptare, realizata de catre Institutul pentru Politici Publice, Centrul de Resurse Juridice si Fundatia pentru o Societate Deschisa, a dus la concluzii surprinzatoare. Nimic nu-i clinteste pe parlamentarii romani din firmele prin care, direct sau nu, fac

coruptia, dar care nu prevede sanctionarea marilor corupti, o lasa tuturor celor care au minima curiozitate sa afle ce s-a mai intamplat cu interesele, averile si declaratiile parlamentarilor romani. Monitorizarea aplicarii legii la un an de la adoptare, realizata de catre Institutul pentru Politici Publice, Centrul de Resurse Juridice si Fundatia pentru o Societate Deschisa, a dus la concluzii surprinzatoare. Nimic nu-i clinteste pe parlamentarii romani din firmele prin care, direct sau nu, fac afaceri cu statul: nici legea, nici riscul ratarii aderarii la UE, nici miza politica enorma a momentului, nimic. In marea lor majoritate afaceristi (62% sunt asociati sau actionari ai unor societati comerciale, conduc asociatii si fundatii etc.), acestia lupta surd pentru pastrarea enormului privilegiu dobandit in ultimii 14 ani, acela de a face legi in functie de interesele personale si de partid. Iar faimoasa lege anticoruptie nu face decat sa le netezeasca drumul.
Averile demnitarilor sunt protejate de lege
„Legislatia anticoruptie are un efect pervers. Aparent, creeaza instrumentul care face posibil controlul averilor parlamentarilor si a modului in care au fost dobandite. In realitate insa, incurajeaza coruptia”, apreciaza eficienta Legii nr. 161/2003 Renate Weber, presedinte al Fundatiei pentru o Societate Deschisa. Afirmatiile sale sunt probate cu rezultatele concrete ale monitorizarii aplicarii legislatiei, dar si cu intensificarea avertismentelor Comisiei Europene si Parlamentului European la adresa Romaniei. Oficialitatile au o cu totul alta perspectiva. Solicitat de revista Capital sa estimeze in ce masura aplicarea legii a facut curatenie, Gabriel Oprea, ministrul delegat pentru Administratia Publica, a ocolit subiectul sensibil al afacerilor parlamentarilor. Statistica oficiala se ocupa doar de functionarii publici. Conturarea formei fara fond cu care Romania incearca sa pacaleasca Uniunea Europeana ca lupta impotriva coruptiei incepe cu Comisiile de Cercetare a Averilor. Legea de infiintare dateaza din 1996. Prima comisie a fost infiintata in 2001. In patru dintre cele 16 comisii existente activeaza membri al caror mandat a expirat. In alte trei comisii, componenta este aceeasi de sapte ani de zile, chiar daca mandatul membrilor este de doar trei ani si, formal, garnitura s-a schimbat la termenul prevazut de lege. Acesta este portretul robot al aparatului de lupta impotriva coruptiei, iar rezultatele muncii sale sunt pe masura. In aproape 90% din cazurile sesizate ca fiind potentiale acte de coruptie la nivel inalt, verdictul a fost ca averea dobandita este justificata. Procentul cauzelor trimise in justitie este infim, 7%. Acesta contrazice in mod vadit activitatile economice febrile prin care, profitand de pozitia pe care o detin, senatorii si deputatii isi vad de rotunjirea averilor.
Legea nu se aplica demnitarilor
Legea anticoruptie ii ajuta de minune sa se strecoare. Declaratiile lor de interese sunt incomplete sau neactualizate, si pentru ca legea nu-i sanctioneaza, asa vor ramane. Neschimbata ramane si incompatibilitatea celor mai multi dintre ei ca parlamentari cu functiile pe care le detin in firme, banci si societati de asigurari, asociatii sau fundatii. Motivul este acelasi, legea nu prevede sanctiuni. si parca pentru a intari imaginea de sistem definitiv corupt pe care Uniunea Europeana si-a creat-o despre Romania, regulamentele de functionare ale celor doua Camere nu preiau prevederile legii. Asadar, ceea ce actul normativ desemneaza ca deviere de la statutul de parlamentar, regulamentele carora li se supun senatorii si deputatii considera perfect legal.

MARTJIN QUINN: „Este momentul ca guvernul sa demonstreze ca legile se aplica, iar marii corupti sunt deferiti justitiei”
Capital: In opinia dvs, asistam la un real angajament al autoritatilor in directia reformarii administratiei publice si combaterii coruptiei?
Martjin Quinn: Putem vorbi, mai degraba, despre inceputul unui asemenea demers.
Capital: Este intr-adevar Romania mai corupta decat alte state europene?
Martjin Quinn: Coruptia este un fenomen inerent societatii, exista chiar si in state „curate”, cum este Finlanda. Totusi, studiile organizatiilor internationale si sondajele de opinie indica Romania ca fiind una dintre tarile cu cel mai ridicat indice de coruptie. Este o problema serioasa, afecteaza stabilitatea politica si dezvoltarea economica, deci trebuie tratata ca atare.
Capital: Cum apreciati legislatia anticoruptie?
Martjin Quinn: Legislatia in sine este buna. Ramane de vazut care sunt efectele aplicarii sale. Este momentul ca Guvernul sa demonstreze ca legile se aplica, iar marii corupti sunt deferiti justitiei. Parlamentul European a transmis acelasi mesaj. In raportul de tara al Comisiei Europene vom evalua exact determinarea, sinceritatea cu care autoritatile au abordat coruptia.
Capital: Este posibil turul de forta pe care si l-a propus Romania pentru a incheia negocierile de aderare in 2004?
Martjin Quinn: Nu ne asteptam ca lucrurile sa se schimbe peste noapte, dar asteptam ca angajamentul sa fie sincer si de durata. Incheierea negocierilor nu este un scop in sine, reformele nu se sfarsesc in acest punct. Romania trebuie sa convinga ca este de incredere.

Demnitarii fac legea, dar nu o respecta
Concluziile monitorizarii declaratiilor de interese ale parlamentarilor romani, realizata de Institutul pentru Politici Publice in anul de zile scurs de la adoptarea legii anticoruptie pana in prezent, sunt clare. Legea nr. 161/2003 nu a starpit flagelul ce ameninta sa ne arunce la periferia Europei. L-a incurajat, prin omisiunile dibaci mestesugite cu care clasa politica spera sa pacaleasca Uniunea Europeana. Iata cum arata, statistic, situatia suprapunerii dintre calitatea de parlamentar si detinerea de functii in cadru asociatiilor, fundatiilor sau altor organizatii neguvernamentale, detinerea de functii in cadrul partidelor politice, prestarea de activitati profesionale remunerate, precum si calitatea de actionar sau asociat la societati comerciale:
· Toata lumea invarte afaceri pe picior mare61% din parlamentari sunt actionari sau asociati la societati comerciale, banci sau alte institutii de credit, la societati de asigurare si financiare. Din acesti 294 de deputati si senatori, aflati in fericita situatie de a propune si adopta legi ce le favorizeaza interesele economice personale si de partid, o parte sunt actionari sau asociati la doua sau mai multe firme. Un calcul simplu arata ca deputatii si senatorii roman; patroneaza din umbra, in calitate de asociati si actionari, 732 de societati.
· Barbatii sunt in linia intaiFemeile parlamentar sunt mai putin dedate afacerilor decat colegii lor. Raportul de forte este evident in favoarea barbatilor, 62% fata de 49%.
· PSD ia cremaProcentual, Partidul Umanist are cei mai multi membri asociati sau actionari (80%). Incearca sa-i prinda din urma parlamentarii democrati (70% au afaceri). Ca numar insa, membrii partidului de guvernamant detin suprematia. Din 227 de parlamentari PSD, 156 sunt afaceristi.La categoria fundatii si asociatii, procentul cel mai mare de parlamentari care detin functii si chiar conduc asemenea organizatii provine din randul minoritatilor nationale (83%). Urmeaza Partidul National Liberal, cu 63%. PSD controleaza asociatii si fundatii, numai bune sa traga fonduri de la bugetul public, prin jumatate din parlamentarii sai.
· Declaratii in bataie de jocUn singur parlamentar roman a luat in serios legea anticoruptie. Din cele 485 de declaratii de interese facute de senatorii si deputatii romani, una singura este completata cu rigurozitate. In cele mai multe cazuri, demnitarii omit sa precizeze firmele ai caror asociati sau actionari sunt, nu-si declara functiile politice si nici pozitiile de conducere pe care le ocupa in cadrul unor asociatii si fundatii.