Podgoriile romåneşti devin un teren fertil pentru investitori interesaţi să-şi transforme pasiunea într-o afacere de succes, pe o piaţă estimată, în 2008, la 500 de milioane de euro.
Situat în zona centrală a Capitalei, noul birou al lui Daniel Guzu, fostul proprietar al Fabryo Corporation, companie våndută anul trecut către fondul de investiţii Oresa Ventures, este decorat în stilul unui fin cunoscător al artei şi al vinului. Ultimul este un hobby care s-a transformat de-a lungul anilor într-o afacere. „Pasiunea pentru vin am moştenit-o de la bunicul meu, dar abia în urmă cu trei ani am început să investesc în achiziţionarea de terenuri cu vie, de la sute de mici proprietari din zona Panciu“, spune Daniel Guzu. În prezent, el deţine 100 de hectare de vie, dintr-un total de 2.000 de hectare disponibile pentru cultivarea strugurilor în zonă, în special soiuri albe. A cumpărat terenul la preţuri între 4.000 şi 5.000 de euro hectarul, pentru anumite locaţii oferind chiar şi 10.000 de euro pe hectar. În total, terenurile l-au costat un milion de euro, iar alte patru milioane de euro au fost investite în replantarea viei şi livezilor, construcţia unei hale de vinificaţie şi a unui depozit de fructe, pe care doreşte să le termine pånă la finele acestui an.
Următorul pas este amenajarea unui conac în mijlocul podgoriei, „asemeni unui chateau francez“, spune Guzu, iar peste doi ani, cånd locaţia va fi gata, acolo se vor aduna pasionaţii de vin, priveliştea putånd rivaliza cu peisajele din Toscana. Pånă atunci, omul de afaceri pregăteşte lansarea primelor sale vinuri, pe trei categorii: economic, mediu şi premium. „Vinul economic se va numi «Setilă» şi se va adresa consumatorilor tineri, pentru că va fi demisec, la o calitate şi un preţ bun“, spune antreprenorul.
Branduri în pregătire: Setilă, Sagio şi Chateau Valvis
Brandul premium va purta numele Sagio şi se va adresa cunoscătorilor. „Va fi un vin sec, pe care nu ştiu dacă îl voi scoate pe piaţă anual. Depinde de calitatea sa, trebuie să fiu mulţumit de el pentru a-l putea comercializa“, spune Guzu.
Creaţia celor două mărci aparţine agenţiei Brandient, amåndouă fiind înregistrate la OSIM. Dacă de promovarea celor două produse, ambele din categoria soiurilor albe, se va ocupa personal omul de afaceri, distribuţia ar putea fi externalizată, vinurile urmånd a fi comercializate pentru început în Bucureşti, din primăvara anului viitor, iar dacă va avea o producţie bună, intenţionează să şi exporte.
Dacă în frigiderele speciale pentru vin se află acum renumite branduri autohtone, Daniel Guzu speră ca, anul viitor, să li se alăture primul vin premium din propria sa podgorie. „Scopul meu este să scot un vin de care să fiu måndru“, spune el. Calitatea este unul din atuurile pe care mizează în succesul acestui business, Daniel Guzu fiind convins că piaţa consumatorilor cunoscători este în plin avånt, iar pentru aceştia vinul trebuie creat cu pasiune, pentru care marile companii nu mai găsesc timp. Dacă pentru Guzu investiţia în podgorie porneşte din motive emoţionale, pentru Jean Valvis ea se doreşte a fi un veritabil business. Astfel, după ce a våndut afacerea cu ape minerale către Coca-Cola, în urmă cu şase ani, iar recent a încheiat tranzacţia cu un alt grup internaţional, Lactalis, care i-a preluat businessul cu lactate, Valvis a trecut vinurile pe lista de noi afaceri. Planurile sale includ lansarea unui produs pe segmentul mediu şi a altuia de top, „Chateau Valvis“, produs destinat în special exportului pe pieţele din Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie. Jean Valvis a intrat în afacerile viticole în urmă cu trei ani, cånd a cumpărat o podgorie de 500 de hectare la Såmbureşti, în judeţul Olt. În această zonă, la marginea Olteniei, a hotăråt să aducă anul acesta viţă din Franţa, pentru a replanta pentru început 78 de hectare, urmånd să extindă operaţiunea pe întreaga suprafaţă cumpărată. Omul de afaceri doreşte să construiască la Såmbureşti şi un conac şi să producă anual la podgorie 2,5-3 milioane de sticle de 0,75 litri. În total, investiţia în businessul viticol se va ridica la 14 milioane de euro, dintre care circa şase milioane au fost deja cheltuite.
Rata profitabilităţii pentru un producător de vinuri din segmentul mediu este între 4% şi 16%, dar investiţiile se recuperează în mod diferit. „Astfel, investiţiile în echipamente sunt recuperate în şapte ani, iar cele în podgorie, în 11 pånă la 14 ani. Echipamentele pot fi folosite maximum 12 ani, iar viile pot fi exploatate pånă la 25 de ani“, spune Alfred Binder, brand manager al Cramelor Halewood, producător şi importator de vinuri, care estimează pentru acest an o cifră de afaceri de 12 milioane de euro şi care a investit pånă acum în Romånia zece milioane de dolari. Binder spune că, în prezent, consumul intern este acoperit în proporţie de 98% din producţia proprie, iar pentru vinurile premium şi super-premium procentajul scade la 90%. Importurile de vin vor continua să crească în 2008, accentuåndu-se competiţia pe piaţă pe segmentele premium şi low. Potrivit lui Ovidiu Gheorghe, directorul general al Patronatului Naţional al Viei şi Vinurilor, piaţa romånească de vinuri s-a ridicat anul trecut la circa 450 de milioane de euro, în creştere cu 10% faţă de 2006.
Creştere de 40% în comerţul cu vinuri
Pentru oamenii de afaceri, investiţia în afacerile viticole ar putea fi un succes pe termen lung, vinul fiind considerat de analiştii financiari drept una din cele mai bune plasamente, asemenea operelor de artă. Dacă în 2007 indicele FTSE al celor mai bune acţiuni la bursa din Londra a crescut cu mai puţin de 4%, indicele principal de pe Liv-ex, o platformă independentă pentru comerţul cu vinuri fine, a încheiat anul trecut cu o creştere de peste 40%, iar analiştii spun că, pe viitor, acest sector va creşte.
22 de litri de vin au consumat în medie romånii anul trecut. Aproape 72% din vinul consumat aparţine soiurilor albe.
«Afacerea cu vin nu va merge în pierdere pentru că, dacă faci ceva de calitate, cu siguranţă va rezista.»
Daniel Guzu
