Primele semne ale distanțării dintre Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu au apărut în cadrul unei ședințe a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, când dictatorul l-a criticat în mod deschis pe fostul său apropiat. În continuare, o vizită de lucru a celor doi a accentuat tensiunile, după ce Ceaușescu i-a reproșat lui Iliescu un gest considerat nepotrivit, salutarea mulțimii.
Momentul decisiv al marginalizării a venit în anul 1971
Momentul decisiv al marginalizării a venit în anul 1971, când Ion Iliescu a fost trimis la Timișoara. Deși nu a fost vorba despre un exil în sensul strict al cuvântului, precum în cazurile altor lideri comuniști eliminați din structurile centrale, trimiterea la Timișoara a reprezentat un pas clar în jos pe scara ierarhiei politice.
În același timp, Iliescu continua să beneficieze de avantajele unui membru important al nomenclaturii: locuință oficială, personal auxiliar și poziție de autoritate.
Decizia lui Nicolae Ceaușescu de a-l îndepărta pe Ion Iliescu a fost una strategică
La Timișoara, Ion Iliescu a fost numit secretar cu propaganda al Comitetului Județean de Partid, funcție care îl transforma într-unul dintre cei mai importanți oameni din județ. Coordona activitatea instituțiilor culturale, a școlilor și avea calitatea de membru al Biroului Politic Județean. În ciuda mutării, influența sa nu dispăruse complet, dar rolul său în structura centrală a partidului fusese diminuat considerabil.
Potrivit istoricului Lavinia Betea, decizia lui Nicolae Ceaușescu de a-l îndepărta pe Ion Iliescu a fost una strategică. Dictatorul dorea să reducă încrederea și aspirațiile acestuia privind o eventuală succesiune la vârful partidului. Spre deosebire de alți foști colaboratori ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, marginalizați sau trimiși în funcții simbolice, Iliescu a fost păstrat într-o poziție de vizibilitate, dar fără acces la decizie.
„Relațiile nu sunt reci, putea să îl marginalizeze de tot cum l-a marginalizat pe Trofin sau cum l-a exilat pe Drăghici, trimițându-l pe unul dintre ei șef de IAS. Este ca un fel de du-te și fă proba calităților tale, cu ocazia asta va mai descrește puțin stima de sine și încrederea pe care tu o ai în viitorul tău de succesor al meu, pentru că asta pricepeau și ceilalți, că eu n-am de gând să te fac succesorul meu.
Și îl trimite la Timișoara. Este al doilea om pe județ, este secretarul cu propaganda. Adică mai mare peste școlile județului, peste instituțiile culturale și în același timp este un membru al Biroului Politic al Comitetului Județean de partid. Un om care are un însoțitor, o vilă cu tot ceea ce trebuie acolo”, a explicat istoricul Lavinia Betea, conform Gândul.
Istoricul a explicat și cum a evoluat concepția lui Ceaușescu asupra profilului ideal al succesorului său
În același context, istoricul a explicat și cum a evoluat concepția lui Ceaușescu asupra profilului ideal al succesorului său. După anul 1971, liderul comunist a început să-și consolideze puterea prin promovarea propriilor oameni, îndepărtând cadrele loiale fostului lider Gheorghe Gheorghiu-Dej.
În viziunea sa, viitorii lideri ai României socialiste trebuiau să fie indivizi excepționali, capabili să conducă statul către o formă idealizată de comunism și să impresioneze întregul bloc socialist prin performanțe fără precedent.
Ceaușescu își imagina o nouă generație de conducători, capabili să revoluționeze sistemul și să mențină controlul absolut asupra populației. Acești lideri, trebuiau să urmeze cu strictețe direcțiile impuse de dictator și să execute viziunea sa utopică asupra comunismului. În realitate, ei deveneau simple instrumente ale regimului, executanți fără inițiativă proprie.
„De fapt, Ceaușescu pricepe, din 1971 încolo, Ceaușescu își pune în aplicare, după ce îi îndepărtează și pe oamenii lui Dej, îi înscăunează pe oamenii pe care el îi alesese. Niște oameni cu care se imagina intrând înaintea celorlalți din zisul lagăr socialist în comunism. Adică ei trebuiau să fie niște supermeni, care să vrăjească, să schimbe lumea într-un ritm fără precedent. Și oamenii aceștia ce puteau să facă? Are un termen foarte bun Silviu Curticeanu – ultimul șef al Cancelariei lui Ceaușescu, vătafi”, a conchis aceasta.
