Atunci când se vorbeşte despre povara fiscală dintr-o economie, indicatorul folosit în mod reflex este raportul dintre veniturile bugetare şi produsul intern brut. Pe baza lui s-au construit multe din ideile de-la-sine-înţelese despre economie: că în ţările devoltate “statul ia chiar şi jumătate din PIB”, şi că România stă cel mai “bine”/”rău” din Europa, de mână cu Bulgaria. Că deşi avem printre cele mai mari taxe, colectarea lor e atât de proastă încât reuşim să ajungem la aşa o contraperformanţă.

Vestea “bună”/”rea” este că statul nu ia nicăieri “jumătate din PIB” (probabil că ar colapsa) ci maximum un sfert. Vestea “rea”/”bună” e că România nu-i deloc la coada clasamentului ci mai degrabă pe la mijloc. De ce?

Continuarea şi explicaţia pe riscograma.ro