Acord UE-Mercosur. Pericolele pentru România și interesele care au ghidat votul Bucureștiului. Analiză Dan Andronic

Acordul UE-Mercosur, rezultat după 25 de ani de negocieri, deschide una dintre cele mai mari zone de liber schimb din lume și provoacă tensiuni politice majore în Europa. România a ales să susțină tratatul, mizând pe avantajele pentru industria auto și pe fonduri compensatorii, în timp ce agricultura rămâne vulnerabilă. Dan Andronic a analizat efectele negative pe care acest acord major le-ar putea avea în cazul României.

Acordul UE-Mercosur devine realitate după un sfert de secol de negocieri. Dan Andronic: România a ales să sacrifice protecționismul agricol

După peste 25 de ani de negocieri dificile, marcate de blocaje politice, presiuni economice și proteste ale fermierilor europeni, Uniunea Europeană și blocul sud-american Mercosur au ajuns, în cele din urmă, la un acord comercial istoric.

Analiza amplă a contextului și a implicațiilor politice și economice este prezentată de jurnalistul Dan Andronic pe EVZ.ro, care descrie acest moment drept unul de cotitură pentru echilibrul de putere din interiorul Uniunii Europene și pentru poziționarea globală a Bruxelles-ului. Acordul vizează crearea uneia dintre cele mai mari zone de liber schimb din lume, cu peste 700 de milioane de consumatori, o miză care depășește cu mult cifrele seci ale creșterii economice estimate.

Deși impactul direct asupra economiei europene este relativ modest, fiind estimat la o creștere cumulată de aproximativ 0,05% din PIB până în 2040, miza reală este una strategică.

Într-un context internațional dominat de revenirea protecționismului și de competiția dură dintre marile blocuri economice, acordul UE-Mercosur devine un instrument de „soft power”, prin care Uniunea Europeană încearcă să își mențină relevanța și capacitatea de influență la nivel global.

Explicațiile votului surprinzător dat de România

România a jucat un rol surprinzător în acest proces, adoptând o poziție diferită de cea a statelor care s-au opus ferm acordului, în frunte cu Franța. La votul decisiv, Bucureștiul a susținut adoptarea tratatului, decuplându-se de blocul contestatar. Această decizie a fost fundamentată pe interese strategice clare, în special pe cele ale industriei auto românești, reprezentate de Dacia și Ford, punctează Dan Andronic.

Eliminarea tarifelor vamale de până la 35% pentru exporturile auto către America Latină promite un avantaj competitiv major pentru producătorii din România. În paralel, autoritățile române au negociat accesul la un fond de compensare de 45 de miliarde de euro, destinat fermierilor europeni afectați de liberalizarea comerțului.

Prin acest vot, România a acceptat, implicit, să slăbească protecționismul agricol în schimbul promisiunii unor subvenții europene consistente și al alinierii la nucleul decizional format în jurul Germaniei și Italiei.

Această alegere a evitat asocierea cu statele care au încercat fără succes să blocheze acordul și a consolidat poziția Bucureștiului în tabăra pragmatică a Uniunii. Totuși, decizia a generat tensiuni politice interne majore, în special în interiorul coaliției de guvernare.

„Prin acest vot, România a ales să sacrifice protecționismul agricol  în schimbul promisiunii unor subvenții europene masive și al alinierii la nucleul decizional condus de Germania și Italia, evitând astfel susținerea Franței și statele care au încercat fără succes să blocheze acordul.

Ministrul Agriculturii (PSD) se declara ieri stupefiat de faptul că miniștrii USR de la Externe (Oana Țoiu) și Economie (Radu Miruță) au decis să voteze acordul, în ciuda opoziției sale”, scrie Dan Andronic.

120.000 de locuri ar putea fi pierdute la nivel european, ca urmare a acestui acord

Disputa a fost amplificată de intervenția publică a fostului ministru al Muncii, Marius Budăi, care a pus sub semnul întrebării beneficiile reale ale acordului pentru statele cu un sector agricol puternic. El a atras atenția că mai multe țări europene cu producție agricolă semnificativă s-au opus tratatului și a subliniat lipsa unui consens total la nivelul UE.

În argumentația sa, Budăi a invocat și noile taxe vamale pe carbon aplicabile fertilizanților din afara Uniunii Europene începând cu 2026, măsuri care ar putea crește costurile de producție din agricultură cu aproximativ 20%.

În aceste condiții, competiția cu produsele agricole din America Latină, obținute în condiții de reglementare mai permisive, ar deveni și mai dificilă pentru fermierii europeni.

De asemenea, el a menționat estimări care indică pierderea a aproximativ 120.000 de locuri de muncă la nivelul UE, subliniind vulnerabilitatea României la acest capitol (vezi aici tot ce a afirmat Marius Budăi).

Cine câștigă și cine pierde după Acordul UE-Mercosur?

La nivel european, acordul a produs câștigători și pierzători evidenți. Analiza lui Dan Andronic evidențiază faptul că unul dintre marii beneficiari politici este premierul Italiei, Giorgia Meloni.

Deși inițial a cochetat cu ideea de a se alătura opoziției conduse de Franța, liderul de la Roma a reușit să obțină concesii financiare și clauze de protecție pentru produsele italiene, prezentând ulterior acordul drept o victorie a pragmatismului. În același timp, industria auto germană a primit un impuls major, accesul mai facil pe piețele sud-americane oferind un avantaj strategic în fața concurenței chineze.

Din perspectivă instituțională, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a reușit să își asigure un succes important de final de mandat. Chiar dacă a fost nevoită să ofere un pachet substanțial de subvenții pentru a calma nemulțumirile fermierilor, ea a demonstrat că Uniunea Europeană este încă capabilă să încheie acorduri comerciale de amploare și să rămână fidelă ordinii internaționale bazate pe reguli.

În tabăra pierzătorilor, Emmanuel Macron apare izolat. În pofida presiunilor interne și a protestelor fermierilor francezi, eforturile sale de a bloca acordul nu au avut succes, aliații tradiționali preferând avantajele financiare oferite de Comisie.

Totodată, rămâne deschisă problema impactului asupra mediului, în special asupra pădurii amazoniene. Creșterea cererii de carne de vită sud-americană riscă să intensifice defrișările, iar criticii avertizează că, fără mecanisme de control stricte, costul real al acestui acord ar putea fi unul ecologic major.

Efecte concrete asupra României: Ilie Bolojan și aripa USR a guvernării pune mare preț pe interesele industriei germane

Pentru România, ratificarea acordului UE-Mercosur scoate la iveală un contrast puternic între ambițiile industriale și fragilitatea sectorului agricol. În timp ce marile centre industriale văd în America Latină o piață de desfacere promițătoare, mediul rural resimte temeri profunde legate de concurența produselor ieftine.

„Există riscul ca piața locală să fie inundată de carne de vită și cereale ieftine, ceea ce ar putea duce la falimentul micilor producători români care se luptă deja cu prețurile ridicate la energie și îngrășăminte”, potrivit materialului citat.

Dan Andronic precizează că sectorul auto reprezintă principala gură de oxigen pentru economia românească, beneficiind direct de eliminarea barierelor tarifare, în timp ce agricultura riscă să devină marele sacrificat al acestui compromis.

Fermierii români avertizează că nu pot concura cu marile exploatații sud-americane, care funcționează cu costuri mai mici și reguli mai relaxate. Ei nu cer compensații tardive, ci reguli clare și reciprocitate reală în aplicarea standardelor.

În lipsa acestora, acordul este perceput ca o formă de concurență neloială, care favorizează marile corporații în detrimentul producătorilor locali.

„Asistăm la o decizie care are la bază un mecanism cinic: în timp ce producătorii autohtoni sunt sufocați de norme verzi draconice, restricții la pesticide și reguli stricte de bunăstare, porțile Europei rămân larg deschise pentru marfa sud-americană crescută după regulile junglei.

Fără o reciprocitate reală, unde importurile să fie verificate la sânge sub aceleași standarde, orice acord comercial devine un act de sabotaj la adresa siguranței noastre alimentare. Rezultatul? Fermierul român/francez/italian este scos din joc prin concurență neloială, chiar în propria bătătură.

Vina poartă nume clare: liderii de la Bruxelles și falșii suveraniști care au uitat de interesul național imediat ce au ajuns la butoane. De la Roma la Helsinki, s-a ales cinismul economic în locul salvării agriculturii. În această globalizare năpraznică, profitul corporațiilor dictează totul, în timp ce fermele sunt lăsate să moară.

La București se confirmă încă o dată faptul că Ilie Bolojan și aripa USR a guvernării pune mare preț pe interesele industriei germane, care avea mare nevoie de acest acord.

Românii pot să mai aștepte. Ce ? Inevitabilul…”, își încheie Dan Andronic analiza.