Cine a fost Cornel Coman?
A murit pe scenă! Cornel Coman a fost unul dintre cei mai îndrăgiți actori din România în perioada anilor ’70. Moartea sa timpurie, la numai 44 de ani, a șocat pe toată lumea, mai ales că s-a întâmplat în timpul unui spectacol.
Cornel Coman a fost un nume sonor al teatrului românesc. Totodată, a apărut în peste 40 de filme. S-a născut în perioada interbelică, pe 14 iunie 1936, în localitatea Vizantea-Livezi.
Familia sa era înstărită, deoarece avea o cârciumă cu vin și bere, băcănie, fructe sau lemne. Iar situația financiară bună i-a permis să urmeze și o școală.
Însă odată cu venirea comunismului, părinții actorului au fost persecutați, fiind considerați chiaburi. Li s-a interzis să-și exercite votul, iar magazinul le-a fost confiscat. În acea perioadă, Cornel Coman era student.
Pentru a nu avea de suferit, bunicul său i-a sărit în ajutor. Bunicul său l-a înfiat, iar astfel, a reușit să termine facultatea la 27 de ani. Ulterior, a debutat pe scena Teatrului de Stat din Brașov. După aceea, s-a mutat la Teatrul Bulandra din București.
În anul 1966, Cornel Coman a debutat și în televiziune. Primul său film s-a numit ”Un film cu o fată fermecătoare”, în regia lui Lucian Bratu. În acesta, a jucat alături de Margareta Pâslaru, Marin Moraru sau Ștefan Iordache.
Moartea timpurie a actorului a întristat o țară întreagă. Pe data de 16 ianuarie 1981, avea să susțină ultimul său spectacol. Deși se simțea rău și era internat, s-a externat de bună voie din spital. Astfel, a urcat pe scenă pentru a-și duce la bun sfârșit numărul.
Actorul a murit în timpul unui spectacol
În revista ”Teatrul” din 1981, decesul lui Cornel Coman este descris cu lux de amănunte. Tragedia a avut loc într-o după-amiază, când actorul a căzut la pământ.
”A murit atins de o boală agresivă, care l-a devorat galopant”, precizează sursa citată.
În revistă de descriu, de asemenea, reacțiile colegilor de breaslă. Aceștia l-au lăudat pentru performanțele sale, dar și pentru bunătatea lui.
”Ne-a interpretat pe scenă dilemele, şi mai ales certitudinile. El inspira încredere în viaţă, încredere în faptul că oamenii se vor iubi într-o zi şi vor fi cândva fericiţi. A fost un om al speranţei şi al visului cu picioarele pe pământ şi cu ochii deschişi. Ne-a interpretat pe scenă pe noi înşine, ca să ne vedem mai atent pe noi înşine!
A fost unul dintre oamenii frumoşi, care au ştiut să redea prin arta lor adevărata valoare a existenţei. Moartea l-a sfărâmat, dar l-a aşezat, în memoria noastră, în rândul celor care mor la datorie, adică în linia întâi a vieții”, mai apare scris în revista ”Teatrul”.
