Izbucnirea crizei financiare a determinat o reinflamare a arieratelor companiilor, atât în cazul celor de stat cât și în cazul companiilor private. Cu toate acestea, problema arieratelor în companiile de stat este cu mult mai gravă decât în cazul celor private, dimensiunea lor în raport cu volumul de activitate (cifra de afaceri sau total active) fiind mult mai mare, potrivit raportului Consiliului Fiscal dat recent publicității.

Primele 10 companii de stat clasate din punct de vedere al plăţilor restante însumează peste 60% din totalul arieratelor companiilor de stat, arieratele fiind concentrate în special în sectoarele feroviar, minier și energetic.

Conform sursei citate, cea mai mare parte a arieratelor companiilor de stat sunt către bugetul general consolidat, în special către bugetul de asigurări sociale. Spre deosebire de acestea, companiile private au arierate în cea mai mare parte către furnizori. Companiile de stat sunt cei mai mari datornici la bugetele de asigurări sociale ale statului, totalul datoriilor restante către bugetul general consolidat însumând peste1,9% din PIB (11,3 mld. lei) în decembrie 2012, din care 1,13% din PIB erau către bugetele de asigurări sociale (6,6 mld lei). În general, companiile de stat nu îşi plătesc la timp datoriile către bugetul general consolidat (în special faţă de bugetele de asigurări sociale) şi faţă de alte companii de stat.

“Arieratele au reprezentat şi înainte de criza financiară o problemă mai gravă ca dimensiune raportată la volumul de activitate al companiilor de stat. Persistenţa arieratelor în sectorul companiilor de stat indică o cultură a întârzierii sau neefectuării plăţilor către buget şi către sectorul privat, ce subminează alocarea eficientă a resurselor şi creează condiţii competitive inegale între întreprinderi. Există mai mulţi factori explicativi pentru creşterea arieratelor companiilor de stat”, se arată în sursa citată.

  1. Bugetele întreprinderilor publice sunt deseori aprobate fără ca autorităţile să se asigure că întreprinderea în cauză va fi capabilă să îşi plătească obligaţiile bugetare.

  2. Anumite prevederi legislative favorizează lipsa de disciplină financiară în special în raport cu furnizorii de utilităţi.

  3. Compensările şi ştergerile frecvente de datorii creează hazard moral şi motivaţii slabe pentru companiile de stat să îşi plătească obligaţiile restante.

“ În ultimii 3 ani s-au implementat mai multe scheme de stingere „în lanţ” a arieratelor bugetare. Conform acestora, au fost transferate sume importante din bugetul de stat către bugetele locale şi către anumite companii de stat şi ministere, astfel încât, în final, aceste transferuri să conducă la stingerea unor obligaţii restante către buget”, se arată în raport.

În ceea ce priveşte performanţa financiară a companiilor de stat, acestea sunt mai puţin eficiente şi orientate spre performanţă în comparaţie cu companiile private. Profitabilitatea companiilor de stat este mult mai slabă decât cea a mediului privat, aşa cum reiese din marja de profit sau din rata rezultatului din exploatare.
grafic

Mai mult, dacă excludem subvenţiile şi transferurile primite de la bugetul general consolidat, companiile de stat au avut un rezultat negativ pe toată perioada 2006 – 2012. De menţionat însă că în 2011 – 2012 s-a consemnat o îmbunătăţire semnificativă a ratei profitului brut pe salariat în cazul celor 238 de companii de la nivel central moni torizate în cadrul acordurilor cu FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială, chiar şi fără subvenţii şi transferuri de la bugetul general consolidat acestea eliminându-şi pierderile înregistrate la nivel agregat. În acelaşi timp însă, companiile de stat de la nivel local au continuat să îşi deterioreze performanţa financiară şi în 2011 – 2012, pierderile înregistra te de acestea fiind mai ridicate.

“Capacitatea mult mai mică a companiilor de stat de a genera profit în comparaţie cu cele private se răsfrânge într-o capacitate mai mică de plată a datoriei. Mai mult, rata de acoperire a cheltuielilor cu dobânzile în cazul companiilor de stat a fost foarte mică (chiar negativă în 2009, 2010, 2012), ceea ce înseamnă că rezultatul lor înainte de plata dobânzilor a fost unul negativ, nepermiţându-le nici măcar să îşi plătească dobânzile la datoria acumulată”, menționează membrii CF.

În termeni de lichiditate, companiile de stat au fost afectate semnificativ de criza financiară, rata de lichiditate a acestora fiind mult sub cea din sectorul privat.
Ca rezultat al performanţei financiare slabe, companiile de stat sunt mai puţin capabile să facă investiţii noi în comparaţie cu mediul privat. În plus, ca o consecinţă a performanţei financiare slabe, sursa principală de finanţare a investiţiilor o reprezintă sursele bugetare, accesul la finanţarea bancară fiind relative redus.

Un risc potențial pentru sustenabilitate a finanţelor publice pe termen mediu este legat de acumularea de pierderi și arierate în companiile la care statul este acționar majoritar.

Semnal de alarmă

Consiliul Fiscal consider că funcţionarea acestora în condiţii de disciplină financiară scăzută dăunează mediului de afaceri, dar are şi un impact direct şi indirect asupra finanțelor publice. În cazul în care aceste companii de stat nu reușesc să îşi eficientizeze activitatea, mai devreme sau mai târziu, Guvernul va fi obligat să intervină pentru salvarea lor, cu implicaţii negative asupra deficitului bugetar. Impactul asupra deficitului bugetar în standard cash s-ar putea manifesta prin plăți directe de la bugetul de stat pentru plata arieratelor (obiect al unor norme europene privind ajutorul de stat), prin majorare de capital sau prin venituri bugetare mai mici din colectarea slabă a impozitul pe profit, impozitului pe salarii sau contribuții sociale. Având în vedere nivelul ridicat al arieratelor acumulate de întreprinderile de stat, la sfârșitul anului 2012 există o datorie neplătită a acestora către bugetul general consolidat de 1,9% din PIB.

Sursa: Consiliul Fiscal


Te-ar putea interesa și: