Cum ați ajuns să faceți parte din echipa de start a revistei Capital?
Valentin Negoiță:
Coincidența face ca noi să ne aflăm acum la Inter (Hotelul Intercontinental din București – n.r.) de unde a pornit revista Capital. În vara anului 1992, veniseră la București trei reprezentanți ai trustului Ringier care își doreau să lanseze în România o revistă alternativă la Cash. Își doreau să lanseze conceptul și în zona est-europeană: România, Ungaria, Polonia și Bulgaria. Trebuie să recunoaștem cu plăcere că la noi acest concept a rezistat. La bulgari nu a rezistat, în Polonia nu a mers grozav, fiind înghițiți de o altă firmă, iar în Ungaria probabil că piața nu era pregătită pentru așa ceva, revista dispărând în mai puțin de un an de zile. 
Brandul și banii i-au adus elvețienii, noi am venit cu inteligența și entuziasmul echipei. În luna iulie ’92, am fost în Elveția, și acolo mi-au cerut să pornim proiectul cât de repede putem, în două-trei luni. Dar nu s-a putut. A intervenit partea juridică cu înființarea Casei de Editură Capital, care nu se putea realiza decât după ce se finalizau alegerile din septembrie. Echipa de start eu am ales-o. Am mers prin diverse redacții să caut oameni. Prima care a venit a fost Andreea Roșca. Elvețienii își doreau să ieșim în acel an pe piață și să cucerim rapid piața. Nu a fost ușor, făceam ședințe multe, au existat traininguri aproape săptămânal. Asta pentru că era ceva nou pentru presa românească. Trebuia să-i convingem pe cititori cu noul produs. Mergeam pe articole scurte, infografii, materiale documentate. Totul modern, care se păstrează și astăzi, dar la acea vreme era ceva total nou.

Numiți un articol/subiect publicat în Capital în acea perioadă, care a avut un impact major pentru societatea românească.
Valentin Negoiță:
Dezvăluirea făcută de Capital referitoare la Columna Bank o menționez cu plăcere. La început pot spune, oarecum, că am mers cu pași mărunți, în sensul că trebuia să ne cunoaștem între noi, să avem surse.

 

Lumea era foarte circumspectă în acea perioadă. Încercam să aflăm dobânzile la bănci. Poate fi un lucru șocant pentru cititorii de astăzi. Dar băncile la începutul anilor ‘90 nu menționau dobânzile, pur și simplu nu aveau niciun fel de respect pentru clienții lor. Oamenii din bănci spuneau atunci că aceste informații sunt secrete comerciale. Până la urmă am convins BNR să colecteze ea informațiile și ne dădea săptămânal un cearșaf cu date. 

Ce dificultăți ați întâmpinat în primii ani la revista Capital?
Valentin Negoiță:
Comunicarea era foarte dificilă. Era cumplită. La fel de păcătoasă era documentarea: nu puteai să mergi pe internet să vezi ce a zis un anumit ministru sau ce declarații a făcut cutare sau cutare în urmă cu șase luni sau un an etc. A fost un început dificil. Sursele de informare, deschiderea oamenilor de orice fel spre o nouă publicație, o nouă abordare, care privea mai ales ca obiectiv general informarea și educarea audienței, a oamenilor pe înțelesul lor. 

Vă mai amintiți o întâmplare mai specială din perioadă în care ați lucrat la Capital?
Valentin Negoiță:
Îmi aduc aminte de un moment din 1998-1999 când am făcut un concurs sponsorizat de Microsoft și care avea ca și câștig investiții în acțiuni Microsoft. Marele câștigător a fost o persoană din Craiova, care a luat premiul – o excursie la Las Vegas, la cel mai mare târg de IT din lume la momentul respectiv. Am fost și eu atunci și am participat la o masă cu Bill Gates. Momente frumoase am avut și cu premiile Oskar Capital.

Ce mesaj aveți pentru cititorii de astăzi ai Capital?
Valentin Negoiță:
Citiți în continuare. Tot timpul avem ce afla și învăța din ceea ce scriu ziariștii și ne lărgim orizontul.


Te-ar putea interesa și: