Inflația din SUA, alimentată de boom-ul AI. Fed se teme că dobânzile mari ar putea lovi firmele mici și familiile îndatorate

Boomul inteligenței artificiale complică lupta Rezervei Federale americane cu inflația, în condițiile în care investițiile masive ale companiilor din sector susțin cererea și presiunile asupra prețurilor. Dobânzile mai mari ar putea afecta în special firmele mici și mijlocii, gospodăriile dependente de credite și consumatorii cu venituri reduse, în timp ce Fed încearcă să readucă inflația la ținta de 2%.

Boom-ul AI complică lupta Fed cu inflația. Firmele mici și consumatorii ar putea suporta costurile dobânzilor mai mari

Boomul inteligenței artificiale, despre care oficialii Rezervei Federale americane recunosc tot mai des că alimentează inflația, îi pune pe bancherii centrali din SUA în situația de a încerca să răcească restul economiei pentru a reduce presiunile asupra prețurilor.

Acestea sunt amplificate de companii de renume precum Amazon, Apple și Anthropic, considerate imune la majorarea dobânzilor.

Oficialii Fed știu că instrumentul lor direct, majorarea costurilor de împrumut, afectează diferit sectoarele economiei.

În condițiile în care firmele din domeniul inteligenței artificiale cheltuiesc ca și cum banii nu ar reprezenta o problemă, economiștii consideră că efectele negative ale dobânzilor mai mari se vor resimți în alte părți: în rândul companiilor și familiilor care depind mai mult de credite, precum și al întreprinderilor mici și mijlocii, care își reduc planurile de investiții pe măsură ce costurile de finanțare cresc.

Economiștii avertizează că firmele mici și consumatorii vor resimți mai puternic dobânzile ridicate

„Există mai multe căi pentru a ajunge acolo”, a declarat Nela Richardson, economist-șef al ADP, referindu-se la obiectivul Fed de a reduce inflația la 2%, țintă care nu a fost atinsă de mai bine de cinci ani.

„Pur și simplu, nu toate drumurile sunt deschise”, a adăugat ea, oferind drept exemple piața imobiliară, care este deja slabă, și piața muncii, care nu este considerată o sursă de inflație prin creșterea salariilor.

„Ce a mai rămas? Întreprinderile mici, pentru că au nevoie de împrumuturi bancare, consumatorii care trebuie să finanțeze plățile prin datorii și carduri de credit… Poate piața bursieră”, a spus Richardson.

Piața bursieră susține cheltuielile de consum ale gospodăriilor mai înstărite, însă este adesea vulnerabilă la creșterea dobânzilor, notează Reuters.

De altfel, acțiunile au scăzut săptămâna trecută, după publicarea unui raport privind inflația, care a indicat o creștere neașteptat de puternică a prețurilor și a alimentat așteptările că Rezerva Federală va trebui să majoreze dobânzile mai mult decât se anticipa.

Beth Hammack, președinta Rezervei Federale din Cleveland, a indicat recent că temperarea creșterilor de pe piața bursieră și încetinirea activității economice din afara sectorului inteligenței artificiale ar putea reprezenta modalități prin care dobânzile mai mari să răcească economia „la margine”.

„Îmi place creșterea economică… Nu încerc să opresc creșterea. Încerc doar să o temperez puțin, astfel încât să se desfășoare într-un ritm care să nu genereze prea multe presiuni asupra prețurilor”, i-a declarat Hammack agenției Reuters luni, săptămâna trecută.

Declarațiile lui Hammack și ale altor oficiali, făcute în cadrul unei conferințe a Asociației Naționale pentru Economia Afacerilor (NABE), explică mai detaliat un aspect mai puțin discutat al majorării dobânzilor de către Fed: prin ce mecanisme s-ar putea transmite costurile mai mari ale împrumuturilor în economia actuală și cum ar putea contribui acestea la încetinirea inflației?

Kevin Warsh recunoaște că investițiile în inteligența artificială reprezintă un șoc pentru prețuri și cerere

Rezerva Federală se va reuni în perioada 27-28 octombrie și este de așteptat să mențină dobânzile la un nivel stabil, între 3,75% și 4,00%. Oficialii Fed afirmă că ar putea fi necesare noi majorări și dezbat în prezent ritmul și amploarea acestora.

Președintele Fed, Kevin Warsh, a recunoscut săptămâna trecută, în cadrul unei reuniuni a Fondului Monetar Internațional din Thailanda, că investițiile în inteligența artificială reprezintă un „șoc” pentru prețuri și cerere, chiar dacă, în perspectiva sa, acestea ar putea genera câștiguri de avere și productivitate.

„Dacă ești bancher central și activitatea ta constă în asigurarea stabilității prețurilor și a ocupării depline a forței de muncă, trebuie să recunoști că acesta este un șoc”, a declarat Warsh.

Oficialul nu a explicat însă cum ar putea fi necesar să reacționeze Fed la presiunile tot mai mari asupra prețurilor și ce ar putea însemna acest lucru pentru restul economiei, dincolo de industria care se estimează că va investi aproximativ 1.000 de miliarde de dolari anul viitor, echivalentul a circa 3% din produsul intern brut al Statelor Unite.

La conferința de presă organizată după reuniunea de politică monetară din luna precedentă, Warsh a afirmat că nu consideră că Fed va trebui „să afecteze negativ piața muncii” pentru a readuce inflația la 2%.

Anterior, în timpul verii, el a remarcat că sectoarele locuințelor și agriculturii „prezentau semne de presiune” din cauza costurilor mai mari ale împrumuturilor, deși nu considera că respectivele condiții de creditare erau „restrictive”.

Warsh nu a detaliat însă prin ce mecanisme ar putea dobânzile mai mari să reducă inflația și nici unde s-ar putea resimți eventualele costuri economice.

„Warsh a spus că nu vede un conflict între inflație și șomaj. Acest lucru merită mai multe explicații. Punct”, a declarat Charles Evans, fost președinte al Rezervei Federale din Chicago, în cadrul unui panel al NABE dedicat băncilor centrale.

„Riscurile și consecințele majorării suplimentare a dobânzilor pentru reducerea inflației sunt bine cunoscute”, a adăugat acesta.

Piața muncii rămâne stabilă, dar acest lucru limitează una dintre căile tradiționale de reducere a inflației

Compromisul dintre reducerea numărului de locuri de muncă și temperarea inflației nu a fost întotdeauna unul dramatic.

Scăderea inflației ridicate din perioada pandemiei de COVID-19 a fost însoțită doar de o creștere modestă a șomajului.

Reticența companiilor de a renunța la angajați, pe care le-au găsit cu dificultate în timpul pandemiei, precum și politicile de imigrație ale actualului președinte Donald Trump, care limitează creșterea forței de muncă, au contribuit la menținerea ratei șomajului într-un interval redus, de 4,0%-4,3%, timp de mai bine de doi ani.

Această evoluție le-a dat oficialilor Fed încredere că pot majora dobânzile fără să provoace o creștere semnificativă a șomajului sau chiar fără să îl determine să crească deloc.

În același timp, situația înseamnă că una dintre căile obișnuite de reducere a inflației ar putea fi limitată: încetinirea cheltuielilor de consum care ar urma, în mod normal, unei creșteri a șomajului.

Oficiali precum Tom Barkin, președintele Rezervei Federale din Richmond, și Alberto Musalem, președintele Rezervei Federale din St. Louis, susțin că inflația ar putea scădea fără să fie afectate puternic creșterea economică, consumul sau locurile de muncă.

În opinia lor, o bancă centrală credibilă, care își duce la îndeplinire planurile de majorare a dobânzilor, ar putea determina companiile și gospodăriile să își tempereze așteptările privind salariile și prețurile. Acest comportament ar contribui, în cele din urmă, la reducerea inflației.

Cererea pentru servicii și echipamente legate de inteligența artificială continuă să crească

Provocarea, au sugerat Hammack și alți oficiali, este că cererea ar putea crește în continuare, iar fenomenul nu se limitează la companiile din domeniul inteligenței artificiale.

Un număr mare de firme beneficiază de acest boom, în special cele care construiesc centre de date sau produc componente pentru acestea. Portofoliile lor de comenzi sunt pline, iar companiile au nevoie de investiții suplimentare pentru a putea face față cererii.

„Restanțele la comenzi sunt reale”, a declarat Christopher Gorman, directorul general al KeyCorp, companie cu sediul în Cleveland, în fața participanților la conferința NABE.

Clienții comerciali vor enumera riscurile cu care se confruntă, inclusiv cele legate de imigrație și tarifele vamale, „apoi vor vorbi despre cât de bine merg afacerile” și își vor prezenta planurile de investiții și de majorare a prețurilor.

Anumiți factori ar putea contribui la reducerea inflației, în avantajul Fed. Printre aceștia se numără o eventuală soluționare a războiului din Iran, care ar putea duce la scăderea prețurilor petrolului, oprirea eforturilor lui Trump de a impune tarife vamale sau temperarea ritmului de construire a centrelor de date, în contextul opoziției tot mai mari din partea comunităților locale.

Juhi Dhawan, strateg macroeconomic la Wellington Management, a remarcat, de asemenea, că viitoarele modificări ale politicii fiscale ar putea ajuta la temperarea inflației.

Printre acestea se numără reducerile beneficiilor de sănătate finanțate din fonduri publice și expirarea unor facilități fiscale, măsuri estimate să aibă un impact cumulat de aproximativ 0,5% din PIB.

Reducerea inflației la 2% ar putea presupune noi presiuni asupra economiei și consumatorilor

Aceste evoluții nu înseamnă însă că revenirea inflației la 2% se va produce fără costuri economice.

Dhawan a remarcat că piața bursieră, dacă sunt excluse marile companii de tehnologie care investesc masiv în inteligența artificială, nu a avut o evoluție deosebit de solidă.

În plus, profiturile companiilor nu sunt așteptate să înregistreze o creștere la fel de puternică anul viitor, iar unele dovezi indică faptul că gospodăriile cu venituri mici sunt aproape de momentul în care își vor reduce cheltuielile.

Inflația ar putea scădea, a explicat strategul, „dacă piața imobiliară mai înregistrează o scădere, dacă sectorul construcțiilor, probabil în afara centrelor de date, mai înregistrează o scădere și dacă multe companii care nu activează în domeniul inteligenței artificiale ajung să considere costurile de finanțare prohibitive”.

În ceea ce privește consumatorii, Dhawan a avertizat că „există o fragilitate în profunzime, deoarece salariile ajustate în funcție de inflație stagnează sau, în cel mai bun caz, înregistrează o evoluție aproape nulă”.