19 noiembrie 1946 sau o zi neagră din istoria neamului românesc

Mai 1945. Al Doilea Război Mondial înceta oficial în Europa prin capitularea Germaniei naziste în fața trupelor aliate. Supraviețuitorii puteau să spere la vremuri mai bune, fără zgomotul armelor ucigătoare. Aceasta a rămas o dorință, conducătorii politici având mereu alte planuri mărețe.

Un mare psiholog francez a scris că liderii trăiesc mereu într-o lume a fanteziilor și nu puteau cei din secolul al XX-lea să facă excepție de la această lege socială. România se afla sub dominația politicienilor comuniști și aceștia aveau de îndeplinit ordinele venite de peste hotare.

Nimic pentru popor! Guvernul condus de Petru Groza punea în practică directivele lui Iosif Stalin, dar mai avea nevoie în anul 1946 de un pic de imagine pozitivă. Trebuia să obțină o legitimitate prin votul poporului și astfel să se șteargă din memoria colectivă faptul că a fost pus la putere cu ajutorul tancurilor sovietice. Guvernul a organizat alegerile și a făcut totul pentru a reduce la tăcere opoziția, partidele istorice.

Reprezentanții PNL și PNȚ au fost eliminați din listele electorale, motive fiind destule întotdeauna când vrea puterea, afișele au fost rupte de către jandarmi, politicienii fiind urmăriți, bătuți sau chiar omorâți de detașamentele de asalt ale muncitorilor ziși comuniști, brute sângeroase în realitate. Rezultatele votului au fost surprinzătoare pentru autorități, opoziția fiind învingătoare. Nu se putea publica o astfel de situație statistică și datele oficiale au indicat o victorie zdrobitoare a blocului comunist. O minciună în plus nu mai conta pentru mișcarea politică zisă revoluțonară.

Alegerile din 19 noiembrie 1946 au fost o mascaradă politică în care a fost folosită cea mai mare parte a energiilor aparatului de stat. Nu era ceva nou în lupta politică din spațiul românesc, dar anul 1946 a fost unul deosebit. Comuniștii au făcut totul pentru cucerirea puterii și n-au ținut cont de ce se întâmplă în țară. Nici nu s-au gândit că seceta devasatoare s-ar putea să contribuie la declanșarea unui genocid prin înfometare în regiunile pârjolite de razele fierbinți. Nu era timp pentru interpretarea unor chestiuni mărunte în raport cu sarcinile politice primite.

Masacru în estul României

A urmat un masacru în regiunile din estul României în perioada noiembrie 1946 – mai 1947, anul 1947 fiind cel care a rămas în istorie prin cea mai ridicată mortalitate după războiul mondial. Culmea este că nu seceta a fost de vină pentru nenorocirea de la nivel de mase. Autoritățile de la București n-au vrut să importe cereale și au spus că se vor descurca printr-o distribuire rațională a alimentelor.

Mai mult. Au trimis grâul și carnea peste Prut în contul despăgubirilor de război. Mai grav. Au refuzat ajutorul oferit de SUA. Nu se putea apela la mâncarea inamicului ideologic. Situația disperată a dus la acceptarea unor livrări, dar o parte a produselor alimentare a fost trecută peste Prut și americanii au cerut să supravegheze modul în care sunt alocate mărfurile alimentare. Au fost alte divergențe și locuitorii piereau în masă. Rapoartele jandarmilor din zona Buzău conțin informații despre noile feluri de alimente inventate de localnicii din partea deluroasă și muntoasă. Se făcea mămăligă din coajă de fag și aceasta putea să capete gust cu un pumn de mălai. Alți înfometați făceau pâine dintr-un anumit fel de pământ, sarea fiind ingredientul pentru păcălirea limbii. O cană mare cu apă completa meniul celor disperați de foame. 

Partidul drag lui Iosif Vissarionovici Stalin a rămas astfel la putere până în anul 1989 și a îndeplinit tot felul de directive venite de dincolo de Prut. Poporul român a fost supus unui uriaș experiment politic și era doar un sclav ce trebuia să contribuie la victoria mișcării internaționaliste. Nu se vorbea nicăieri în mod real de fericirea și prosperitatea românilor.

Cei ce mai cred că înainte de 1989 era mai bine au rămas prinși în capcana politrucilor care au imaginat o lume virtuală pentru a bloca gândirea colectivă. Mișcarea comunistă nu avea ceva în comun cu fericirea popoarelor, ci avea drept misiune numai și numai cucerirea întregii planete în numele unei ideologii lansate de către Karl Marx în secolul al XIX-lea.

Experimente egalitariste o să apară sub diferite forme peste tot în lume, dar sunt condamnate să eșueze pentru că pornesc de la un principiu pur eronat: oamenii nu suportă egalitatea și atunci când o promovează. Cei ce conduc o mișcare nivelatoare se consideră superiori celorlalți și fac totul pentru a crește distanța socială.