Până acum câțiva ani, nea Gheorghe era angajat de primăria unei comune de pe lângă București să strângă, o dată pe săptămână, gunoiul scos la porți de localnici și să-l ducă, cu căruța sa trasă de iapa Margareta, până pe maidanul de la marginea satului. Acum, și nea Gheorghe și Margareta mai mult șomează, căci, în fiecare luni dimineață, doi gunoieri îmbrăcați în uniforme portocalii sosesc cocoțați pe o autocompactoare lucioasă și zgomotoasă să golească tomberonul din plastic aflat în fiecare curte.
Trecerea în secolul 21 s-a făcut, desigur, ca urmare a regulilor impuse de UE. Și a adus cu sine o creștere impresionantă a companiilor de salubrizare. Potrivit datelor Ministerului Finanțelor, în 2012 cea mai mare firmă din domeniu pare să fie Romprest, care a avut o cifră de afaceri de 273 de milioane de lei. Urmează aproape umăr la umăr Rosal-ul lui Silviu Prigoană (cu 179 de milioane de lei) și Urban SA, cu 164 de milioane de lei).
Gropi în tranziție
Bani grei se învârt şi în zona gropilor de gunoi. Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, se ştia că în România existau 265 de depozite urbane de deşeuri nepericuloase, din care numai 14 îndeplineau (ori urmau să îndeplinească până la finele lui 2006) condiţiile puse de UE. Restul ar fi trebuit închise treptat, până în 2017, până în prezent fiind trase pe linie moartă circa 200. Lor li s-au adăugat aproape 3.500 de gropi de gunoi neconforme din zona rurală, care au fost dezafectate până în 2009.
Potrivit declaraţiilor secretarului de stat în Ministerul Mediului Elena Dumitru, la finele lui 2012, existau în România 79 de gropi de gunoi, din care 30 compatibile cu regulile europene şi 49 în curs de închidere. „Din fericire, în prezent nu avem niciun judeţ fără o groapă de gunoi funcţională“, spunea ea. Se estimează că în total sunt necesare peste 2,5 miliarde de euro pentru închiderea şi ecologizarea depozitelor de deşeuri neconforme, o bună parte a sumei provenind din fonduri europene. În judeţul Alba, de exemplu, s-au închis deja şase din cele şapte gropi de gunoi, ultima (cea din Alba Iulia) urmând să fie abandonată în vara lui 2015. În paralel, se construieşte, la Galda de Jos, un depozit modern, cu staţie de sortare şi instalaţie de tratare a gunoiului. Întreaga operaţiune costă aproape 49 de milioane de euro, din care 43 de milioane de la dispoziţie de UE.
Lucrurile au evoluat şi în domeniul reciclării. Deşi se estimează că reuşim să recuperăm numai 1,1% din deşeurile municipale (faţă de 25% media UE), totuşi reciclam, la nivelul anului 2010, 48% din deşeurile de ambalaje (ceva mai mult decât slovacii şi aproape la fel de bine ca ciprioţii şi polonezii).
Iar zecile de staţii de sortare a gunoiului deschise în ţară în ultima vreme au crescut cu siguranţă cantităţile de materiale refolosibile „salvate“. Lucru care a dus la necesitatea prelucrării acestora. Green Group, de exemplu, are două fabrici de reciclare a deşeurilor de tip PET, la Iaşi şi la Buzău, şi transformă anual 60.000 de tone de recipienţi din plastic (adică în jur de 1,5 miliarde de „peturi“) în fibre de poliester. Iar investiţiile companiei nu se opresc aici.
„Vom inaugura în curând una dintre cele mai mari staţii de sortare a plasticului din Europa, cu o capacitate de opt tone pe oră. Valoarea investiţiei este de peste opt milioane de euro“, dezvăluia la începutul anului Constantin Damov, co-fondator Green Group.
Există şi cazuri mai puţin fericite. Presa locală din Galaţi a relatat în această primăvară că la staţia de sortare realizată în urma unui proiect ISPA ajung lunar 20 de tone de hârtie şi două tone de PET, adică materiale refolosibile în valoare de câteva mii de lei. Administratorii staţiei dau vina pe cei care sustrag deşeurile colectate selectiv, dar şi pe localnicii care nu-şi prea dau silinţa să-şi separe gunoiul.
Efecte colaterale
Expansiunea companiilor de salubrizare înseamnă bani mai mulţi şi pentru vânzătorii de autovehicule. Potrivit reprezentanţilor companiei Romprest, în ultimii 11 ani s-au investit în maşinile şi echipamentele folosite la colectarea gunoiului, curăţarea străzilor sau deszăpezire circa 40 de milioane de euro, din care 20 de milioane de euro în ultimii doi ani. Doar pentru 2013 s-au bugetat 7,5 milioane de euro pentru extinderea şi modernizarea flotei.
Nu în ultimul rând, extinderea serviciilor de salubrizare în zone în care până de curând localnicii scăpau de gunoaie aruncându-le în râuri, în păduri ori pur și simplu pe vreun teren viran de la marginea satului poate avea efecte pozitive indirecte. Un mediu înconjurător mai curat poate însemna îmbunătățirea nivelului de sănătate ori creșterea numărului de turiști.
930 mil. euro au fost alocate de UE pentru modernizarea sistemului de management al deșeurilor în perioada 2007-2013


Te-ar putea interesa și: