Deflaţia a dus însă la scăderea semnificativă a încasărilor, şi nu doar pentru proprietarii de restaurante și hoteluri, ci și pentru distribuitori.
Această situaţie este un ”efect colateral” al monedei unice euro: fiind legate prin moneda comună, statele din zona euro care s-au lovit de probleme economico-financiare, cum sunt Irlanda, Grecia sau Portugalia, nu şi-au putut devaloriza moneda pentru a creşte competitivitatea şi a accelera redresarea, şi dimpotrivă, ”reţeta” care li s-a prescris a fost să scadă preţurile bunurilor şi serviciilor şi totodată salariile.
Un tratament cu efecte devastatoare, care a făcut ravagii în rândul întreprinzătorilor irlandezi furnizori de bunuri şi servicii către consumatori, confruntaţi cu scăderea preţurilor şi a cererii. Salariul mediu în Irlanda a scăzut cu 4.3% din 2008, ajungând la circa 690 euro în trimestrul III al lui 2011.
Colapsul economic din 2008 a pus capăt celor două decenii de prosperitate economică graţie căreia Irlanda ajunsese cunoscută drept Tigrul celtic, perioadă în care exporturile au cunoscut o dezvoltare explozivă, ţara a intrat în zona euro şi preţurile imobiliare au înregistrat un boom alimentat de creditarea fără limite.
Venirea crizei a lăsat Irlanda falită, văzându-se obligată să accepte în 2010 un pachet de asistenţă de 67 miliarde de euro de la Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, în condiţiile unui regim strict de austeritate.