Până în prezent, autoritatea aviatică din SUA insista ca cel mai apropiat aeroport de deviaţie să se afle la o depărtare nu mai mare de trei ore. După relaxarea restricţiilor, timpul a fost crescut la cinci ore şi jumătate, cu condiţia ca avionul să îndeplinească o serie de criterii, de la echipament suplimentar la bord şi până la o pregătire specială a personalului navigant.
Drept rezultat, avioanele de tip Boeing 777 şi 787 ‘Dreamliner’, dotate cu două motoare cu reacţie, vor putea zbura oriunde în lume. Totuşi, o porţiune din Antarctica rămâne inaccesibilă. ‘Scurtătura lui Moş Crăciun’, aşa cum este denumită această rută, oferă, spre exemplu, posibilitatea unor zboruri din Marea Britanie către insule din Pacific, după un survol al Polului Nord. Datorită noii politici de zbor, posibilitatea efectuării unor curse non-stop între Londra şi Tahiti (Pacificul de Sud) sau Anchorage (Alaska) cu astfel de avioane ar putea deveni realitate.
Avioanele cu două turboreactoare s-au confruntat mereu, şi pe bună dreptate, cu reguli mai stricte în ceea ce priveşte limitele de distanţă faţă de cel mai apropiat aeroport de deviere, capabil să gestioneze o cursă aeriană aflată în dificultate, notează The Independent: eventualitatea cedării unui motor este teoretic mult mai periculoasă în cazul unui avion cu două motoare, în comparaţie cu un avionul cu trei sau patru propulsoare.
Un avion cu două turboreactoare căruia îi cedează un motor trebuie să fie capabil să ajungă cu ajutorul singurului motor operaţional la un aeroport de deviaţie corespunzător dotat, aflat la o oră de zbor distanţă. În cazul unui scenariu catastrofal, care implică depresurizarea cabinei sau pierderea unui motor, avionul trebuie să opereze la o altitudine joasă. Regulile obligă piloţii să zboare în cerc pentru a consuma combustibil, ceea ce face imposibile călătoriile transoceanice pentru avioanele cu două turboreactoare.

Te-ar putea interesa și: