Restanţele la credite lovesc şi piaţa asigurărilor

Asigurările de credit, altădată o importantă sursă de venituri pentru companii, aproape că au dispărut de pe piaţă. Explozia restanţelor a determinat nu doar o creştere substanţială a plăţilor către bănci, ci şi scăderea drastică a apetitului asigurătorilor pentru vânzarea acestui produs. Practic, în acest moment, doar două societăţi mai vând asigurări pentru credite

După prima jumătate a acestui an, firmele care încă mai vând asigurări de credit, înregistrau prime brute subscrise de puţin peste șase milioane de lei pe acest segment şi plăţi de 12 milioane de lei. Primele brute subscrise arată o scădere abruptă faţă de perioada de început a crizei economice, când vorbeam despre sute de milioane de lei venite din vânzarea acestui produs. De altfel, asigurarea de credit, care a devenit un produs total neprofitabil odată cu explozia restanţelor către bănci, este pe cale de dispariţie.

Doar Garanta şi, în măsură mai mică, Groupama, mai sunt active pe această piaţă. Practic, după cum arată acum rezultatele, din explozia asigurărilor de credit nu a avut nimeni de câştigat. În primul rând, companiile care au vândut astfel de poliţe au avut un câştig marginal sau chiar au pierdut, având în vedere raportul dintre vânzările de poliţe şi daunele plătite în ultimii ani. În al doilea rând, persoanele fizice care au achiziţionat astfel de asigurări şi care au ajuns în situaţia de a le activa (nemaiplătind creditul) sunt expuse, în continuare. Împrumutatul va fi înscris automat în Biroul de Credit, iar posibilitatea ca el să mai poată contracta în viitor un credit în România este limitată către zero.

Variantă pierzătoare

Poliţele de asigurare pentru credite sunt cele mai păguboase produse de asigurare, după cum arată raportul dintre primele brute subscrise şi plăţile efectuate. Este un produs chiar mai păgubos decât poliţa RCA. Dacă în cazul asigurării de răspundere civilă auto rata daunei, adică raportul dintre indemnizaţiile brute plătite şi primele brute încasate, era apropiat de 100% la jumătatea acestui an, în cazul poliţelor de asigurare de credit, acest indicator depăşeşte 200%, ceea ce arată că plăţile sunt de două ori mai mari decât primele brute subscrise. De altfel, acest produs nu a fost profitabil nicio­dată după debutul crizei economice, în 2009. Ultimul an cu o rată a daunei de sub 100% a fost 2010, când acest indicator era de 80%. Chiar şi aşa, dacă sunt adăugate cheltuielile de marketing şi provizionare, rezultă o rată combinată a daunei de peste 100%, ceea ce arată că vânzarea acestei poliţe nu a adus nici pierdere, nici profit.

Cum funcţionează asigurarea de credit

Asigurarea de credit nu este o poliţă individuală. Deşi băncile au vândut acest produs ataşat fiecărui credit în parte, contractul era, în fapt, unul construit pentru portofolii de credite. Cu alte cuvinte, acest tip de asigurare nu funcţionează ca un contract între client şi bancă sau între client şi societatea de asigurare, ci ca unul dintre bancă şi asigurător. Chiar dacă poliţa este plătită de clienţii care iau un credit, costul fiind de aproximativ 4% din valoarea respectivului împrumut, aceştia nu au nicio putere de decizie. Banca este cea care decide dacă trimite asigurătorului dosarul de daună, în cazul în care se înregistrează restanţe mai mari de trei luni.

Mai mult, chiar dacă banca decide să activeze respectiva poliţă, clientul nu scapă neapărat de probleme. El va fi înregistrat oricum în baza de date a Biroului de Credit, fapt care îi limitează drastic accesul la împrumuturi. În plus, asigurătorul are posibilitatea de a acţiona în justiţie clientul restant pentru a-şi recupera suma achitată către bancă. Nu în ultimul rând, dacă poliţa de asigurare acoperă doar suma împrumutată (principalul), clientul va fi nevoit să plătească diferenţa până la valoarea integrală a creditului adică, inclusiv dobânzile. Există pe piaţă două tipuri de asigurări de credit. Unele acoperă întreaga valoare a creditului, cu tot cu dobândă, iar altele asigură doar suma împrumutată adică principalul.

În perioada de boom, aproape toate băncile ataşau la creditele de consum şi o astfel de asigurare care, de obicei, era emisă de societăţi afiliate grupului bancar ce acorda creditul.