Italienii nu sunt foarte interesați de rezolvarea problemelor economice interne

Italienii nu sunt foarte interesați de rezolvarea problemelor economice interne
Italia este următoarea țară luată în vizor de agențiile de rating după Grecia, Irlanda și Portugalia. Iar o problemă a italienilor cu datoriile suverane ar cântări mult mai mult în economia globală din cauza dimensiunii mari a economiei.

Problemele Italiei nu sunt însă doar de ordin financiar, ci și de ordin psihologic, italienii fiind mult mai apatici în căutarea soluțiilor decât restul țărilor. Cel puțin așa susține Steen jakobsen, Chief Economist la Saxo Bank.
„Am avut plăcerea să mă aflu în Milano săptămâna trecută și am fost pur și simplu șocat de apatia italiană. Italia pare să fie țara care a renunțat: o societate trasă cumva în jos de un sentiment de complacere, că nimic nu se va schimba vreodată. Acest tip de inerție se traduce imediat în absența creșterii economice și în lipsa dorinței de asumare a riscurilor sau schimbării. Această inerție va duce în mod cert la o “implozie”.
Prin asta înțeleg faptul că țări ca Spania și Italia sunt mai degrabă supuse unui pericol generat de propria inabilitate de a-și așeza economiile pe drumul cel bun, decât unei așa presupuse “contagieri” de la situația datoriei Greciei – și da, imposibilitate de plata (default) este cuvântul potrivit, deși politicienii încearcă să îl evite!”, spune șeful economist de la Saxo într-o analiză asupra economiei italiene.
Cum ar veni, pe lângă faptul că problemele financiare își găsesc foarte greu rezolvare într-o perioadă în care investitorii globali au o aversiune din ce în ce mai mare la riscurile suverane, italienii nici nu se străduiesc foarte tare să găsească soluții. „Apatia este mult mai severă decât ceea ce am întâlnit în Portugalia, de exemplu. Acolo oamenii se luptă sau cel puțin se zbat să pună lucrurile în mișcare, în timp ce în Italia atitudinea pare să fie “nu putem să schimbăm, așa că hai să obținem tot ce putem din ce avem”. Italia este o țară mândră și bogată, dar unde este dorința de risc, de inovare? Exporturile Italiei se bazează încă pe agricultură! Unde sunt noii Olivetti și Bennetton?”, spune Steen Jakobsen.
Mai gravă decât apatia cetățenilor este apatia politicienilor. Nu degeaba clasa politică din Italia a fost asemuită frecvent (în presa noastră) cu clasa politică din România; tendința de amânare a măsurilor ce ar putea dăuna în alegeri este la fel de valabilă și la urmașii romanilor. „Planul de austeritate al ministrului de Finanțe italian este valid, însă construit într-o manieră care să evite adevărata austeritate până în 2013, adică exact miezul următorului ciclu electoral! De fapt, aici rezidă bazele opiniei mele nefavorabile referitoare la viitorul Europei: ciclurile electorale vor tot lovi. În Italia, Berlusconi a primit o lovitură fatală la recentele alegeri locale, iar în Franța orice socialist pare mai bun în sondaje decât Sarkozy. Pentru mine, alegerile din Spania de anul viitor sunt cele mai importante, din moment ce restul campaniilor se vor inspira din maniera și rezultatul alegerilor spaniole. Adevărata austeritate și schimbarea vor afecta electoratul și acest lucru va dicta agenda nu doar în Spania, ci și în restul Europei”, mai arată economistul Saxo.
Un lucru este cert: o destabilizare a situației din Italia după modelul grecesc ar însemna sfârșitul euro. Nici italienii nu sunt foarte încântați de moneda care a înlocuit vechea liră, iar ieșirea unei economii de asemenea mărime din zona euro ar fi fatală pentru proiectul Uniunii. Ceea ce arată că politicienii din întreaga Europă trebuie să găsească soluții în această vară pentru a evita apariția unor probleme mult mai mari în perioada următoare. „Din perspectiva noastră, strategia de abordare a piețelor rămâne aceeași: păstrați pușca la picior și vânați bestiile Crizei 2.0 pentru a vă continua creșterea pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul anului. Va fi o vară fierbinte pentru politicienii Europei și se pare că vor fi nevoiți să își amâne vacanța din moment ce se pare că Europa intră în ultima fază de gestionare a provocărilor fiscale și… existențiale”, spune Steen Jakobsen.