De ce rămân dobânzile mari: deficit bugetar, inflație și cerere excesivă
Profesorul Cristian Păun a explicat că evoluția dobânzilor trebuie înțeleasă în contextul macroeconomic general. În opinia sa, economia funcționează asemenea unui sistem de vase comunicante, în care toate variabilele – inflația, deficitul, creditul și consumul – sunt interconectate.
El a arătat că România are de ani buni un deficit bugetar excesiv, de ordinul zecilor de miliarde de euro. Cea mai mare parte din acest deficit nu se duce spre investiții, ci spre cheltuieli curente, precum pensii, salarii și ajutoare sociale. Aproximativ 85% din fondurile împrumutate sunt destinate acestor plăți, iar doar o mică parte se regăsește în proiecte productive.
„Discuția legată de dobânzi trebuie plasată într-un context macroeconomic, pentru a înțelege de ce se întâmplă acest fenomen. În economie, variabilele sunt legate unele de altele, ca într-un sistem de vase comunicante.
În momentul în care tu ai deficit bugetar excesiv de câteva zeci de miliarde de euro, tu ai în primul și-n primul rând o cerere de bunuri și servicii, pentru că cea mai mare parte din acest deficit nu se duce către investiții”, a explicat Cristian Păun, la Digi24.
Cererea artificială generează presiune inflaționistă
Păun a explicat că această cerere artificială alimentată de Guvern generează presiune inflaționistă și reduce disponibilitatea resurselor pentru mediul privat. În lipsa unei oferte locale suficiente, cererea excesivă duce la scumpiri și la creșterea importurilor.
„Venim din viitor cu acele venituri, împrumutându-ne. Ele merg pe direcția care există în buget. 90% din cheltuieli sunt cheltuieli de natură salarii, pensii, asistență socială. 10% merge către investiții. Hai să spunem 85%. Înseamnă că 85% din acest deficit se duce către asistență, salarii, pensii.
Avem o cerere pe care Guvernul, sistematic, de ani buni, o alimentează printr-o expansiune a creditului guvernamental în principal. Cererea asta, în mod normal, ar trebui acoperită din ceva. O acoperi din oferta locală, așa te aștepți tu, Guvern. Tu zici că o să meargă în consum și o să vină producția din spate”, a mai spus profesorul Păun.
„Ai cerere și n-ai ofertă și se întâmplă două lucruri instant. O dată, vin unii cu bani pe credit guvernamental și licitează bunurile, cresc prețurile. Deci, ai o presiune inflaționistă constantă, generată de acest deficit și ai importuri.
Dacă n-ai avea importuri și ai avea economia închisă, probabil creșterea prețurilor ar fi mult mai mare decât o resimțim în momentul de față”, a completat el.
Legătura dintre inflație și dobânzile bancare
Profesorul a spus că, în condițiile actuale, scăderea dobânzilor nu este posibilă. Atât timp cât inflația rămâne ridicată, băncile nu pot reduce semnificativ costul creditelor, deoarece ar pierde deponenți. Cei care depun bani în bănci se așteaptă să primească o dobândă care să compenseze cel puțin rata inflației.
Astfel, băncile sunt obligate să mențină dobânzi ridicate, pentru a atrage economisirea internă și a evita fuga capitalului către alte instrumente mai avantajoase. Păun a subliniat că există o relație directă între inflație și nivelul dobânzilor: când inflația crește, dobânzile rămân sus.
„Pe acele produse unde nu prea avem importuri, creștere este accelerată. Deci, avem o presiune inflaționistă. Dacă ai o presiune inflaționistă, tu, când te duci la bancă să-ți depui banii, tu te aștepți ca măcar inflația să ți-o recuperezi prin dobânda la impozite. Și atunci, băncile nu pot duce dobânzile către zero, adică să nu-ți plătească nimic sau o dobândă real negativă, pentru că nu mai avem deponenți. Oamenii fug de bănci”, a spus Păun.
Guvernul concurează cu mediul privat pentru bani
O altă cauză a menținerii dobânzilor la un nivel ridicat este concurența statului cu sectorul privat pentru atragerea capitalului. Guvernul are nevoie constantă de fonduri pentru acoperirea deficitului și emite titluri de stat și obligațiuni, intrând astfel în competiție cu companiile care caută, la rândul lor, finanțare.
Această competiție duce la creșterea randamentelor titlurilor de stat și menține dobânzile ridicate în întreg sistemul financiar.
„Și atunci, dobânda este legată de inflație, în mod natural. Când inflația crește, dobânda rămâne și ea sus.
Dar se mai întâmplă un lucru, în paralel cu treaba asta. Pentru că Guvernul are nevoie de bani, el se duce în piața și emite titluri de stat sau obligațiuni, vrea bani. El face treaba asta la concurență cu entitățile private, care cer și ele capital.
Și atunci, dobânzile sunt acolo sus, astăzi, și din acest motiv. (…) Nu (n.r. – vor scădea dobânzile la credite la începutul anului viitor). Cât timp nu scade inflația, n-are cum să scadă dobânda. Cât timp nu scade deficitul, n-are cum să scadă inflația. E simplu, aia e cheia!”, a completat el.
