Nu este un secret faptul că Victor Rebengiuc are o carieră excepțională ca actor, însă puțin știu cum și-a întâlnit iubirea vieții. Este vorba de Mariana Mihuț, la rândul său una dintre doamnele teatrului românesc.

Povestea de dragoste dintre Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț

Aceștia s-au cunoscut în anul 1964, pe platourile de filmare ale filmului „Pădurea Spânzuraților”. După ce s-a despărțit de fosta sa soție, cei doi s-au căsătorit în 1965, la un an de la prima lor întâlnire. Zece ani mai târziu, a venit pe lume și fiul lor, Tudor, care a ajuns un arhitect renumit.

Actorul a povestit în cadrul unui interviu din trecut că Mariana Mihuț l-a cucerit atât cu frumusețea, cât și cu talentul său.

„Am zărit o fată atât de frumoasă şi, aveam să aflu, atât de talentată, încât m-am îndrăgostit iremediabil”, a povestit acesta.

Un fapt și mai curios este că deși s-au cunoscut la filmări, ulterior și-au dat seama că, de fapt, locuiau în același bloc.

„Ea stătea la scara 1, eu stăteam la scara 6. Și ne-am întâlnit pe platoul de filmare. Am vorbit. „Ce înveți tu?”, „La ce clasă ești?”. Ea era studentă, în anul terminal. „Ce vrei să faci?”, „Unde vrei să te duci?”, eu întrebam, ea răspundea”, a dezvăluit actorul într-un interviu cu Irina Margareta Nistor.

Victor Rebengiuc a refuzat să recite poezii comuniste sau să se înscrie în Partidul Comunist

Victor Rebengiuc s-a făcut cunoscut datorită rolurilor sale din „Moromeții“, „Pădurea spânzuraților“, „De ce trag clopotele, Mitică?“, „O scrisoare pierdută“, „Moartea unui comis-voiajor“ sau producțiile mai noi, „Regele moare“ (la Teatru Național) și „Tatăl“ (Teatrul Bulandra).

Însă de-a lungul carierei sale, și-a păstrat convingerile și idealurile, inclusiv în perioada comunistă. Nu a recitat poezii comuniste sau texte de propagandă și nu a făcut parte din niciun partid politic.

„Mi-am asumat riscul de a nu mă înscrie în Partidul Comunist. Atunci când directorul teatrului îmi spunea să mă alătur alaiului de artiști care aducea „un omagiu conducătorului iubit” în diferite spectacole, eu răspundeam scurt: „Domnule, nu sunt lăutar. Lasă-mă în pace!”.

Nu-i pot înțelege pe colegii mei care i-au adus osanale lui Ceaușescu și i-au compus poezii frumoase, adică au făcut mai mult decât era cazul să facă, numai ca să ajungă directori sau să ocupe alte funcții importante.

Totuși, unii dintre noi și-au păstrat coloana vertebrală și nu au intrat în jocul acesta murdar. Ion Caramitru, Gina Patrichi, Mariana Mihuț sunt primele exemple care-mi vin în minte. Deci se putea și altfel!

Talentul nu avea cum să ni-l ia nimeni. Nu pot să fac un Hamlet PSD-ist sau țărănist. Eu trebuie să-mi exprim ideile și părerile mele“, mărturisea actorul în volumul „Victor Rebengiuc – Omul și actorul“.