În ultimele două luni de zile, de când războiul din Ucraina a început, în spațiul public au apărut din ce în ce mai multe imagini în care Vladimir Putin nu mai pare că este același lider puternic ca și până acum.

Mai exact, acestuia îi tremură mâinile, iar în ultima sa apariție de la 9 mai, Ziua Victoriei pentru Rusia, acesta a ales să își acopere picioarele cu o pătură, deși restul oficialilor ruși nu păreau infrigurați, temperatura fiind de 9 grade la acel moment.

Presa britanică scria recent că toate aceste indicii confirmă faptul că Vladimir Putin ar suferi de o boală gravă. Spre exemplu, publicația Daily Mail scria președintele rus ar avea Parkinson, dar și cancer, având în gesturile făcute în ultima vreme.

De ce boală ar suferi, de fapt, Vladimir Putin?

De asemenea și fostul șef al spionajului britanic susține că există indicii confirmă faptul că Vladimir Putin ar suferi de o boală neurodegenerativă.

Medicul Tudor Ciuhodaru a comentat și el toate aceste informații la Antena 3. El susține că de obicei, cei care suferă de boala Parkinson se confruntă cu acest tremur, care se manifestă chiar din primele stadii ale bolii.

„În Parkinson-ul de origine vasculară pacientul nu prezintă tremurat la repaos, dar cele mai multe cazuri de Parkinson neurodegenerativ prezintă acest tremur. Este chiar printre primele stadii ale bolii și este întotdeanuna un semnal de alarmă pentru pacient. Eu tratez în fiecare zi astfel de pacienți, sunt în general bărbați de peste 60 de ani”, a spus medicul.

Totodată, el a explicat și modul în care Parkinsonul, boala de care ar putea suferi Vladimir Putin se manifestă. Potrivit medicului, prima oară apare tremurul, apoi rigiditatea. Mai exact, pacienții încep să se miște mult mai greu decât înainte, mișcările lor fiind lente și cu o amplitudine redusă.

De asemenea, mulți pacienți merg aplecați, cu pași mici pentru a-și putea susține echilibrul, iar mai târziu apar și tulburările de vorbire.

Cum evoluează boala Parkinson?

„Iar simptomatologia în general are un debut insidios, tremurul – mai ales la nivelul membrelor, fiind principalul semn care îi alarmează. După care apare acea rigiditate – pacienții se mișcă dificil, apare hipochinezia și bradichinezia. Mișcările sunt lente, de amplitudine redusă, pacientul merge aplecat înainte, pașii sunt mici, ca să-și suțină echilibrul, fața este inexpresivă, apar și tulburările de vorbire”, a mai comentat medicul.

El a mai adăugat însă că toate aceste lucruri se întâmplă în timp, iar în momentul în care pacienții primesc diagnostic, mulți dintre ei se confruntă fie cu anxietate, dar și depresie.

„Iar toate aceste lucruri evoluează în timp, iar în formele avansate, stadiul 5 al bolii, apar și aceste modificări psihocomportamentale non-motorii, iar pe de altă parte, în momentul în care află această veste că ar suferi de această boală mulți pacienți își pun probleme de integrare socială, anxietate, depresie”,  a mai adăugat dr. Tudor Ciuhodaru.