Afacerile on-line au prins viata inca din 1999, atunci cand a fost lansat primul magazin de produse electrocasnice pur romanesc pe Internet, Emania.ro. Site-ul a inregistrat numai in primele zile de la lansare vanzari de peste 100 milioane lei. Un alt model de afacere profitabila pe Internetul romanesc il reprezinta site-urile de licitatii. Un exemplu concludent il constituie Okazii.ro, proiect al fondului american de investitii NetBridge, pentru care au fost investiti nu mai putin de 400.000 USD.
Un alt site, dedicat de aceasta data vanzarii in rate pe Internet, este Rate.ro, afacere in care s-au investit mai mult de 45.000 USD, care a realizat numai in primul trimestru al acestui an vanzari de 2,7 miliarde lei si pentru care, conform managerilor de la Rate.ro, se vor cheltui peste 100.000 USD pana la sfarsitul anului numai in promovare.
Cu toate acestea, comertul electronic romanesc nu este altceva decat o copie infidela a fratelui mai mare din tarile dezvoltate. Principalul motiv pentru care comertul virtual autohton bate pasul pe loc este faptul ca nu exista nici o solutie fiabila de plata on-line.
Desi numai la o simpla cautare pe web-ul romanesc pot fi vizualizate peste 400 de site-uri care au legatura cu acest domeniu, fie prin oferirea de servicii, fie prin publicarea de documentatii sau materiale despre e-comerce, aproape toate acestea nu pot trece de un anumit prag de dezvoltare. Lipsa unei legislatii adecvate tine departe romanii cu carti de credit de aceasta forma de comert, acestia ezitand sa foloseasca datele de pe carduri, de frica fraudelor produse de hackerii romani.
30.000 USD pentru un magazin on-line
Astfel, putinele site-uri autohtone care permit plata cu carte de credit nu prea au clienti romani; singurii care isi mai asuma riscul sunt cei cativa clienti straini rataciti printre ofertele de comert virtual romanesc.
Ciudat este faptul ca modalitatea de plata virtuala exista. Sunt o seama de banci, Tiriac, de exemplu, care au contracte cu o seama de astfel de magazine virtuale, insa si acest sistem are de suferit. „Am incercat sa incheiem un asemenea contract, insa exista cateva dezavantaje. Chiar daca banca plateste pentru un produs comandat, exista riscul ca acea comanda sa fie realizata prin intermediul unei carti de credit furate de pe Internet, caz in care banca retrage banii, iar eu ma trezesc ca pierd”, ne-a declarat Teo Paduraru, directorul general al Best Distribution, companie care se afla in pragul lansarii unui adevarat Mall virtual, pentru care are de gand sa investeasca mai mult de 30.000 USD.
O alta solutie de a crea posibilitatea de plata cu carte de credit este de a afilia site-ul la unul dintre asa-zisii „acceptatori” straini, companii straine care preiau riscurile acestui gen de tranzactii. Un exemplu de astfel de companie poate fi gasit la www.ccnow.com, site care, o data afiliat cu un site de comert electronic, accepta sa primeasca toate comenzile, sa le verifice si apoi sa transfere banii in conturile magazinului. „Problema cu acceptatorii o reprezinta comisionul mult prea mare impus, de aproximativ 9 – 10% din valoarea tranzactiei. Noi ne-am decis sa infiintam o companie sora in SUA, care va prelua toate tranzactiile cu care de credit, trimitand coordonatele de livrare companiei din Romania care livreaza produsul in timpul cel mai scurt”, ne-a mai declarat Teo Paduraru.