Aceste efecte ”MICI” s-au acumulat până în punctul în care influența lor contribuie la amploarea valurilor de căldură, a secetei și a precipitațiilor extreme, care nu mai pot fi ignorate, este concluzia expertului în climă Kevin E. Trenberth, publicată de The Conversation.

Un exemplu excelent al modului în care se acumulează schimbările climatice este dezechilibrul energetic al Pământului.

Interferența cu fluxul natural de energie prin sistemul climatic este locul unde oamenii își pun amprenta. Prin arderea combustibililor fosili, tăierea pădurilor și eliberarea de gaze cu efect de seră, oamenii trimit în atmosferă gaze precum dioxidul de carbon și metanul care captează mai mult din energia primită, decât să o lase să radieze înapoi.

Unde merge energia suplimentară?

Măsurătorile de-a lungul timpului arată că peste 90% din această energie suplimentară se îndreaptă spre oceane, unde determină extinderea apei și creșterea nivelului mării.

Stratul superior al oceanelor a început să se încălzească în jurul anilor 70. La începutul anilor 1990, căldura atingea 500 -1.000 de metri adâncime. Până în 2005, încălzea oceanul sub 1.500 de metri. Nivelul mării, măsurat prin sateliți, a crescut cu o rată de aproximativ 3 mm pe an, din 1992 până în 2012.

O parte din această energie suplimentară, aproximativ 13 terawați, merge în topirea gheții. Vara, gheața marină arctică a scăzut cu peste 40% începând din 1979. O parte din excesul de energie topește gheața terestră, cum ar fi ghețarii și permafrostul din Groenlanda, Antarctica.

Consecințele temperaturilor ridicate

Peste oceane, căldura mare oferă o resursă extraordinară de umiditate pentru atmosferă. Aceasta devine căldură latentă în furtuni care supradimensionează uraganele, ducând la inundații, așa cum au experimentat oamenii din diverse părți ale lumii în ultimele luni.

Aerul poate conține cu aproximativ 4% mai multă umiditate pentru fiecare creștere a temperaturii de 1 grade Fahrenheit (0,55 Celsius). Astfel aerul de deasupra oceanelor este cu aproximativ 5% până la 15% mai umed decât înainte de 1970. Din nou, acest lucru s-ar putea să nu pară prea mult, dar această creștere dă mai multă putere curenților ascendenți și furtunilor.

În clima mediteraneană, caracterizată de veri lungi și uscate, cum ar fi în California, estul Australiei și în jurul Mediteranei, riscul de incendii crește. Ele pot fi declanșate ușor de surse naturale, cum ar fi fulgerul.

Sursa foto: Dreamstime