Uniunea Europeana – SUA: meciul superputerilor

Dupa destramarea URSS, in 1991, singura tara care se califica, din punctul de vedere al celor trei conditii, pentru statutul de mare putere este SUA, cu cea mai puternica economie din lume (cu un PIB de 9.500 miliarde USD), cea mai buna armata si cu o populatie de aproximativ 270 de milioane de locuitori, a patra in lume ca numar dupa China, India si Uniunea Europeana. Isi va pastra insa SUA acest statut de unica superputere mondiala si in urmatorii ani? Probabil ca nu. Rusia, fosta mare superpu

Dupa destramarea URSS, in 1991, singura tara care se califica, din punctul de vedere al celor trei conditii, pentru statutul de mare putere este SUA, cu cea mai puternica economie din lume (cu un PIB de 9.500 miliarde USD), cea mai buna armata si cu o populatie de aproximativ 270 de milioane de locuitori, a patra in lume ca numar dupa China, India si Uniunea Europeana. Isi va pastra insa SUA acest statut de unica superputere mondiala si in urmatorii ani? Probabil ca nu.
Rusia, fosta mare superputere, si China, in conditiile in care isi vor eficientiza economiile, ar putea sa ameninte pozitia SUA de unica superputere mondiala. Totusi, la ora actuala, cea mai mare amenintare la adresa statutului de unica superputere mondiala pentru SUA vine din partea cealalta a Atlanticului.

Lupta se va da intre sistemele economice

Uniunea Europeana, a doua mare putere economica a lumii (cu un PIB de 7.000 miliarde USD), intinzandu-se de la Dublin la Viena si de la Helsinki la Atena si Madrid, are cele mai multe atuuri in aceasta cursa catre locul gol lasat de URSS. Are nevoie doar de punerea pe picioare a unei armate proprii, pentru ca celelate criterii sunt deja indeplinite. Economia este a doua dupa cea a SUA, iar populatia, de peste 300 de milioane de locuitori, cu sanse mari insa de a se dubla in urmatorii 10-15 ani, o situeaza pe locul trei in lume ca numar. In 2004, o data cu primul val al extinderii catre Est, numarul locuitorilor sai va spori cu peste 80 de milioane de oameni (polonezi, cehi, ciprioti etc.), iar in urmatorii ani, o data cu posibila includere in Uniune a Romaniei, Turciei si tarilor balcanice, populatia UE va creste cu inca aproximativ 115 milioane de locuitori. Momentul extinderii catre Est va aduce UE, conform estimarilor specialistilor, si o scadere a PIB-ului mediu pe locuitor cu aproximativ 13%, doar pentru primul val.
„Lupta” pentru intaietatea mondiala intre SUA si Uniunea Europeana se va da insa, inainte de toate, nu pe plan militar (cine va avea cea mai puternica armata), ci, in primul rand, pe plan economic, iar aici se va vedea care dintre sistemele economice – „renan” sau „anglo-saxon” – este mai performant. Am folosit cei doi termeni „renan” sau „anglo-saxon” asa cum a facut-o Michel Albert in lucrarea sa „Capitalism contra capitalism”, unde prin sistem „anglo-saxon” a fost definit sistemul economic capitalist din SUA si Marea Britanie, precum si din restul statelor care au copiat acest model (tari din America Latina in special), iar prin sistem „renan” sistemul economic capitalist german, precum si cel foarte asemanator lui (numit si „alpin”), existent in Olanda, tarile Scandinave, Elvetia, Austria, dar si Japonia. Dar pentru ca, dupa cum se observa, intre tarile din UE sunt deosebiri de sistem – Marea Britanie (MB), membra a UE, nu are sistem capitalist renan, ci anglo-saxon, in vreme ce Spania, Franta si, intr-o oarecare masura, Italia au un amestec din cele doua – lupta va incepe, mai intai, in insasi interiorul Uniunii Europene.
Intre cele doua „tipuri” de capitalism deosebirile sunt esentiale, ele referindu-se la modul in care sunt tratate o serie de probleme de prima importanta pentru functionarea societatii. Spre exemplu, imigratia, probabil subiectul cel mai important al dezbaterilor politice din secolul XXI din tarile dezvoltate, este tratata din ce in ce mai ingaduitor in SUA sau MB, dar la fel de strict ca si acum cateva decenii in Germania. Asociata imigratiei, saracia este si ea tratata in mod diferit in cele doua sisteme: Europa fiind dotata cu un puternic sistem de protectie sociala, in vreme ce in SUA aproape ca nici nu exista (daca e sa-l comparam cu cel din „Lumea Veche”). Din ce in ce mai mult insa, in cadrul UE, se aud voci care cer renuntarea la traditia aceasta de asigurare a protectiei sociale, invocand ca motiv pierderea de competitivitate ce o au economiile europene datorita acestor masuri. si daca am vorbit de traditie, nu trebuie sa trecem peste problemele diferentelor salariale. Sistemul anglo-saxon opereaza cu diferente salariale mari, argumentand ca un muncitor productiv trebuie platit bine. In sistemul renan, acelasi muncitor harnic este si el bine platit, dar nu pot fi depasite niste limite stabilite, in general, la nivel national cu sindicatele. Mai sunt si alte intrebari la care cele doua sisteme raspund in mod diferit: „Cine este principalul finantator al economiei: banca (preponderenta in sistemul renan) sau bursa (mult mai influenta in modelul anglo-saxon)?”, „Ce trebuie incurajate: economiile (sistemul renan) sau consumul pe credit (sistemul anglo-saxon)?”.
Desi la prima vedere sistemul anglo-saxon pare sa fie invingatorul (productivitate mai mare, o mai mare libertate pentru individ sau agent economic), nu putini sunt economistii care spun ca, pe termen lung, sistemul renan isi va dovedi superioritatea, datorita fenomenului de erodare a structurii societatii in sistemul anglo-saxon (declinul invatamantului si al sistemului sanitar, cresterea criminalitatii etc).    

Evolutia principalilor indicatori economici (prognoze)

PIB – cresteri in raport cu perioada anterioara
            2002    2003    2004
SUA            2,3    2,6    3,6
UE            0,9    1,9    2,7
Zona euro        0,8    1,8    2,7
Cererea interna totala – cresteri in raport cu perioada anterioara
            2002    2003    2004
SUA            2,8    2,7    3,8
UE            0,7    2,0    2,6
Zona euro        0,4    1,8    2,6
Inflatia – cresteri in raport cu perioada anterioara
            2002    2003    2004
SUA            1,1    1,3    1,3
UE            2,4    2,0    1,9
Zona euro        2,2    1,9    1,8
Soldul contului curent – pondere in PIB
            2002    2003    2004
SUA            -4,9    -5,1    -5,3
UE            0,5    0,5    0,5
Zona euro        0,9    0,9    1,2
somajul – pondere in total forta de munca
            2002    2003    2004
SUA            5,8    6    5,7
UE            8,3    8,5    8,3
Zona euro    t7,6t7,8t7,5
Rata dobanzii pe termen scurt (3 luni)r
ttt2002t2003t2004r
SUAttt1,8t1,6t3,4r
Zona eurott3,3t3,0t3,6r
r
Slabiciunile celor doua sisteme economicer
r
Modelul capitalist anglo-saxonr
Sacrificarea protectiei sociale pentru realizarea unor cresteri de productivitate, concretizate in:r
• Adancirea inegalitatilor. Numarul saracilor din SUA este in usoara crestere, in vreme ce numarul milionarilor in dolari s-a triplat. Veniturile celor 40 de milioane de americani foarte saraci au scazut cu aproximativ 10% in ultimii ani, iar americanii cu un venit mai mic de jumatatea venitului mediu pe economie reprezinta 17% din populatie, fata de 5% in Germania si 8% in Elvetia.r
• Sistem sanitar si de invatamant bolnav. O cincime din copiii americani traiesc sub pragul saraciei, iar majoritatea dintre ei nu sunt acoperiti de nici o asigurare medicala. 45% dintre elevii americani, cu varste intre 18 si 24 de ani, nu pot localiza pe harta America Centrala, iar majoritatea nu stiu unde se afla. In Marea Britanie, Franta sau Japonia 40% din tinerii americani care intra la colegiu recunosc ca nu stiu sa citeasca corect. Pe termen lung, rezultatul este compromiterea competitivitatii economiei americane.r
Modelul capitalist renanr
• Competitivitate mai scazuta, din cauza fondurilor care sunt directionate spre protectia sociala si nu spre cercetare sau investitii.r
r
Importurile din UE nu sunt un pericolr
r
Taxele vamale la produsele industriale sunt net mai mari in tarile candidate, in timp ce in UE taxele vamale la produsele agricole sunt net mai mari. Daca taxele vamale in tarile care au aderat trebuie sa creasca pentru a se adapta la cele din UE, obstacolele comerciale fata de terti cresc. Asta este situatia la care trebuie sa ne asteptam pentru produsele agricole. tarile candidate isi vor mari taxele la produsele agricole de la nivele de 20%-30%, la nivelul de 80%. Pot apare complicatii in relatiile comerciale cu Statele Unite, care ar putea cere compensatii, in virtutea prevederilor Organizatiei Mondiale a Comertului. In cazul Romaniei, aceasta problema nu exista, nu va trebui sa crestem vreo taxa vamala in momentul aderarii, avem cele mai mari taxe din Europa. r
Dificultati ar putea ridica, obiceiul pe care-l avem, acela de a nu aplica, ani la randul, nivelul de baza al pozitiilor tarifare din codul vamal. In fiecare an se dau exceptari temporare, iar unele tind sa devina permanente. Am avut curiozitatea de a le numara, si am ajuns la 126 de pozitii tarifare, la care mai frecventi au fost anii in care nu s-a aplicat nivelul de baza. Ar mai fi un element ce trebuie avut in vedere, mai ales ca aderarea Romaniei se va produce peste cativa ani. UE este la ora actuala fie in perioada aplicarii, fie in curs de negociere a unor acorduri de liber schimb sau uniuni vamale cu aproape toate statele lumii, mai putin SUA, Canada si Japonia. Ele vor fi extinse si asupra Romaniei. socul nu va fi cel al importurilor din UE, ci cel al importurilor libere din tari terte, care au acorduri de liber schimb cu Uniunea, deci si cu Romania.