Uniunea Europeana fata cu subventiile pentru agricultura

Nu cu mult timp in urma existau motive serioase de a crede ca, in curand, Uniunea Europeana va proceda la o schimbare de macaz in privinta politicii agricole comune. In prezent, subventiile directe primite de fermierii europeni se ridica la aproximativ 40 de miliarde de euro anual. Iar criticii acordarii acestor subventii – nu putini la numar – spun ca ele nu sunt decat o cale extrem de costisitoare de a crea surplus de productie, preturi mari la alimente, degradarea mediului si eliminarea concu

Nu cu mult timp in urma existau motive serioase de a crede ca, in curand, Uniunea Europeana va proceda la o schimbare de macaz in privinta politicii agricole comune. In prezent, subventiile directe primite de fermierii europeni se ridica la aproximativ 40 de miliarde de euro anual. Iar criticii acordarii acestor subventii – nu putini la numar – spun ca ele nu sunt decat o cale extrem de costisitoare de a crea surplus de productie, preturi mari la alimente, degradarea mediului si eliminarea concurentei din tarile in curs de dezvoltare. Ca urmare, nu a intarziat sa apara si o propunere oficiala din partea comisarului Uniunii Europene pe probleme agricole, Franz Fischler, de a se modifica politica de subventionare a agriculturii. Nu printr-o masura radicala de eliminare a acestora, ci prin determinarea disparitiei relatiei directe dintre nivelul productiei si nivelul subventiilor. Altfel spus, Franz Fischler propunea plafonarea subventiilor la un anumit nivel, indiferent de cantitatea de bunuri agricole produsa de fermier, ulterior putandu-se trece la o reducere progresiva a acestor subventii, in paralel cu o redirectionare a fondurilor catre programe de dezvoltare rurala.
Dar inca din momentul in care propunerile de reforma au fost lansate, era clar ca vor trebui sa faca fata unei serioase opozitii din partea statelor care beneficiau cel mai mult de pe urma politicii agricole comune si care in cazul aplicarii reformelor ar fi pierdut o multime de bani.
La jumatatea lunii septembrie, sase dintre statele UE, la care s-a adaugat partea valona a Belgiei (vorbitoare de limba franceza), au semnat un document elaborat de Franta, prin care se dorea mentinerea actualei stari de fapt. Documentul, plin de generalitati, incerca statuarea in mod clar a unui singur lucru: scoaterea din discutie a programului de reforma propus de Franz Fischer. Comisarul pentru probleme agricole al UE a fost extrem de surprins de acest demers venit din partea celor sase state, si putem spune ca surpriza nu a fost deloc placuta. A avut loc chiar si un schimb foarte dur de replici intre Franz Fischler si Herve Gaymard, noul minstru francez al agriculturii si unul dintre apropiatii presedintelui Jaques Chirac.
Noii veniti in UE ar trebui sa primeasca 20 mld. euro pe an
Sperantele de care vorbeam la inceput, referitoare la posibilitatea reducerii sau chiar a eliminarii subventiilor pentru fermieri ar parea, asadar, iluzorii, in aceste conditii. Cele sase state sunt de ajuns pentru a forma o minoritate care sa blocheze reformele propuse de Franz Fischler. Si totusi, in momentul elaborarii documentului, Franta spera ca va obtine semnaturile a cel putin zece state, din cele 15 care participa la politica agricola comuna europeana; Italia a fost unul din marii absenti.
Pe de alta parte, tarile care se afla in tabara reformatorilor sunt hotarate sa isi intensifice presiunile. Olanda, spre exemplu, argumenta, in sprijinul punctului sau de vedere, ca daca nu vor fi aplicate reforme pana in momentul primirii in Uniune a noilor membrii (tarile din Europa Centrala), cheltuielile cu subventiile vor spori cu aproximativ 20 miliarde euro anual. Iar aceasta perspectiva nu este de loc pe plac nici britanicilor si nici germanilor, care au un cuvant greu de spus in acesata disputa. Semnele arata insa ca cei din urma ar putea sa bata in retragere, tinand cont de faptul ca in cazul in care reformele propuse de Fischler ar fi supuse la vot, ele nu ar trece. Si in plus, ar putea sa conduca si la o intarziere a momentului in care central si est-europenii ar fi admisi.