Unde veti fi peste cinci ani?

cumva inedita, pentru materialul de azi? Pentru ca e un aspect de care ne lovim deseori in viata de zi cu zi, si pentru ca angajarile au ajuns sa fie o industrie in sine in Romania – ca si in orice tara dezvoltata. Zeci si zeci de firme serioase de recrutare, majoritatea multinationale, opereaza in Romania si fac cifre bune de afaceri din vanzarea resurselor umane. Marile firme lucreaza practic numai in acest regim, care le ofera o anumita garantie. Daca ati participat vreodata la un interviu,

cumva inedita, pentru materialul de azi? Pentru ca e un aspect de care ne lovim deseori in viata de zi cu zi, si pentru ca angajarile au ajuns sa fie o industrie in sine in Romania – ca si in orice tara dezvoltata. Zeci si zeci de firme serioase de recrutare, majoritatea multinationale, opereaza in Romania si fac cifre bune de afaceri din vanzarea resurselor umane. Marile firme lucreaza practic numai in acest regim, care le ofera o anumita garantie. Daca ati participat vreodata la un interviu, atunci ati participat la toate – aceleasi intrebari structurate – care mie unuia mi se par prea putin relevante. „Care sunt principalele calitati?” – e ca si cum ai intreba pe un viitor inventator la ce se foloseste inventia lui, pe care nici nu a pus-o pe hartie inca. „Dar principalele defecte?” – ce ar fi raspuns oare Napoleon la o astfel de intrebare? „De ce vrei sa lucrezi la firma noastra?” – raspunsul cel mai onest este ca nu aveai unde sa te duci in alta parte, dar evident trebuie sa gasesti o minciuna draguta. De altfel, interviurile structurate – nu ca as avea ceva cu ele, cumva tot trebuie sa faci o selectie – incurajeaza ocolirea adevarului, cosmetizarea lui. Vii de acasa cu lectia invatata, trebuie sa nu pari prea indraznet, ci suficient de mediocru incat sa nu se teama viitorii sefi de tine. Am un prieten care se pricepe bine de tot la interviuri – a schimbat firmele la care lucreaza cam la cate un an, uneori si mai des. Ce castiga firmele de pe urma lui? Un angajat model, perfect incadrat, care pleaca la prima ocazie. si cum sa nu pleci, cand plecand e probabil cel mai bun mod sa promovezi pe o pozitie mai buna, si asta din cauza sistemului prea inertial in multe dintre firmele noastre. Parca e prea mult conformism in mediul nostru de afaceri, parca nimeni nu isi asuma riscuri. si angajatorii, si firmele de recrutare, merg pe retete cunoscute si verificate in timp in economiile dezvoltate. Nimeni nu inoveaza, nu vede nici un motiv pentru a o face. Strategiile de firma sunt date de la centru, in 99 din 100 de cazuri, nu e nevoie decat de oameni care sa aplice, nu de oameni care sa gandeasca. Nimic nu e mai periculos decat initiativa proprie – poti fii spontan doar daca ceri voie inainte, poti fi original doar cu ideea altuia, ai dreptul la un salariu din care sa iti achiti rata la casa si la masina doar daca esti de acord si consimti la faptul ca societatea de consum te devoreaza in primul rand pe tine. si ce-i cu asta, o sa ma intrebati? Asa merg lucrurile si in Vest – foarte adevarat, de altfel. E doar o singura problema: in Vest, conformismul a capatat accente dure dupa ce ratele de crestere ale economiilor lor s-au mai potolit. Firmele conformiste de astazi au avut creatori non-conformisti; angajatii conformisti de astazi se pliaza pe modelul din alte tari – cand de fapt sansa lor ar trebui sa fie tocmai aceea ca noi nu suntem inca la nivelul acelor tari. Economiile din Vest abia mai cresc acum cu 2-3% pe an. Conformismul le slujeste bine. Dar ca sa cresti cu 6-7% pe an, multi ani de acum inainte, asa cum isi propune Romania – e nevoie de viziune, de inovatie, de riscuri. La nivel de firma, la nivel de angajatori, la nivel de angajati. Sa nu ne plafonam inainte de vreme – avem tot timpul si pentru conformism. „Unde va vedeti peste cinci ani?” – e o intrebare care apare in orice interviu-tip de angajare care se respecta. Dar voi unde va vedeti peste cinci ani? Mai grav decat sa nu stii sa raspunzi, mi se pare tocmai sa stii exact unde te vezi peste cinci ani: pe acelasi scaun, la acelasi birou, jucand dupa regulile altora…