pentru „arhitectii” Uniunii Europene largite. Studiul intreprins de Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca, realizat la sfarsitul anului trecut, reprezinta o baza de date extrem de relevanta pentru identificarea punctelor comune sau a discrepantelor dintre conditiile de munca si viata ale europenilor din tarile care au aderat la UE si din tarile candidate (tAC: Bulgaria-BG, Cipru-CY, Estonia-EE, Lituania-LT, Letonia-LV, Ungaria-HU, Malta-MT, Polonia-PL, Romania-RO, Slovenia-SI, Slovacia-SK, Republica Ceha-CZ, Turcia-TR) si pe cele din UE. In numerele trecute am insistat asupra prezentarii elementelor de fond din domeniul muncii. Din tabloul prezentat, Romania s-a remarcat prin diferente semnificative si fata de UE ar si fata de vecinii din fostul sistem socialist. Aceeasi pozitie o ocupa si in privinta elementelor „colaterale” muncii: timpul parcurs pana la serviciu sau alegerea zilelor de concediu sau a momentelor de pauza. Potrivit mediilor statistice inregistrate de FEICVM, romanii au de strabatut drumuri mai lungi pana la serviciu decat majoritatea europenilor. Daca durata medie cotidiana a traseelor domiciliu-serviciu si retur este de 46 de minute in tAC, cu diferente importante – de la 28,4 minute in Malta si 51, 2 in Ungaria, in Romania se inregistreaza o medie de 49,5 minute. Femeile au de facut trasee ceva mai lungi (47,2 minute) decat barbatii (45 minute). Analiza in functie de statutul muncii releva ca salariatii fac traseele cele mai lungi (47 minute) cata vreme „ceilalti” (nici salariati, nici lucratori independenti) parcurg traseele cele mai scurte (36 minute), urmati de lucratorii independenti fara salariati (39,5 minute). Printre salariati insa, cei care sunt in ucenicie fac in medie traseele cele mai lungi: 67,7 minute.Pe categorii profesionale, lucratorii din servicii si din sectorul de vanzari parcurg traseele cele mai scurte (38,24 minute), pe cata vreme mestesugarii au de facut traseele cele mai lungi (51,79 minute). Pe sectoare de activitate, traseele scurte se regasesc la lucratorii din servicii si din sectorul de vanzari (39,52 minute) si din hotelarie si restaurante (40,24 minute), pe cata vreme cei care lucreaza in constructii (63,23 minute) parcurg traseele medii cele mai lungi. Timpul de transport cel mai scurt pare sa fie asociat timpului de lucru cel mai scurt – pentru toti – (mai putin de 20 de ore), cata vreme timpul cel mai lung de transport pare sa se asocieze duratelor mai mari (cuprinse intre 40 si 60 de ore pe saptamana). Referitor la alegerea zilelor de concediu, 46% din lucratorii tarilor aderente si candidate nu dispun de acest drept, caz similar si pentru 43% din lucratorii UE. tarile unde lucratorii au cel mai putin dreptul de alegere a zilelor de concediu sunt Romania (45%), Polonia (48%) si Estonia (54%). Cea mai larga autonomie in acest domeniu o au cadrele superioare, in timp ce lucratorii manuali au cea mai mica putere de decizie. Femeile au ceva mai putina autonomie decat barbatii: 47% din ele nu pot alege datele de concediu, fata de barbati, 45%. Cat priveste orarele de lucru, 63% din lucratori (UE: 55%) declara ca nu au nici o posibilitate de a exercita vreo influenta asupra acestora. Pe categorii de profesii, cea mai mica influenta asupra orarelor de lucru o au muncitorii calificati (79%) si mestesugarii (77%). De asemenea, femeile (66%) au mai putina libertate decat barbatii (60%). Autonomia creste insa o data cu varsta. Continuand analiza acestor variabile (pauze, concedii, orare de lucru), studiul reflecta indicatori la fel de interesanti. Autonomia decizionala se diminueaza o data cu cresterea efectivelor, pentru a atinge nivelul cel mai scazut in intreprinderile intre 50 si 100 de lucratori in ceea ce priveste alegerea zilelor de concediu. Puterea de decizie a lucratorilor scade in organizatiile cu 100 pana la 250 de lucratori in ceea ce priveste influenta asupra orarelor de lucru. In privinta pauzelor de lucru, ancheta releva ca in intreprinderile cu peste 500 de lucratori, acestia nu prea au multe de spus sau de facut dupa bunul plac. In fine, daca se ia in calcul si situatia familiala, in special din perspectiva numarului de copii, se constata ca posibilitatea de alegere a concediilor scade sensibil cu cat familia numara mai multi membri. Fapt destul de neplacut pentru cei aflati in aceasta situatie, tocmai fiindca ar trebui sa dispuna de o mai mare libertate de decizie. In schimb, influenta asupra orarelor de lucru este cea mai mica pentru cei care au declarat ca au familii cu un singur copil.