Legislația românească privind executarea pedepselor este mult în urma standardelor europene, unde pedepsele minore se execută frecvent în afara penitenciarelor, inclusiv la domiciliu, pentru eficiență economică și reintegrare socială.
Avocatul Adrian Toni Neacsu atrage atenția asupra cheltuielilor uriașe din penitenciare
În țări precum Italia, Spania, Grecia sau Germania, persoanele condamnate la pedepse mici sau care au executat o parte din pedeapsă pot continua executarea la domiciliu, contribuind financiar la stat și fiind integrate în societate.
„Într-un răspuns oficial la o interpelare parlamentară Administrația Penitenciarelor a arătat că costul zilnic cu un deținut în România a ajuns în 2025 la 280,01 lei. Alocația de stat pentru un copil este 719 lei (25,5 lei pe zi) lunar pentru copiii sub doi ani sau cu dizabilități și de 292 (9,41 lei pe zi) lunar pentru copiii cu vârsta cuprinsă între doi ani și 18 ani.
Asta mă ajută să demonstrez cât ne costă politizarea excesivă a politicilor statului care în mod normal ar trebui să rămână pur tehnice și neidelogizate. Electoratul român a fost radicalizat, inclusiv printr-un referendum național organizat de Klaus Iohanis și care i-a garantat câștigarea celui de-al doilea mandat, în a considera că pușcăria e locul unde orice persoană găsită vinovată de justiție trebuie sa putrezească. Indiferent cât de mică e pedeapsa aplicată sau puțin gravă fapta săvârșită, individul trebuie izolat și pedepsit aspru, pentru ca doar așa societatea se consideră răzbunată.
Așa se face că legislația noastră privind executarea pedepselor a rămas la ani lumină distanță de legislațiile similare din Europa civilizată. Standardul european, inclusiv din considerente de eficiența economică, este de apela pentru infracțiuni și pedepse mărunte la alte forme de executare decât in penitenciar”, a scris Adrian Toni Neacsu pe Facebook.
În România, arestarea preventivă și executarea pedepselor în penitenciar rămân norme stricte, chiar dacă condițiile din închisori sunt supraglomerate și precare, ceea ce a dus la condamnări la CEDO și plata de despăgubiri. La 16 aprilie 2025, în penitenciarele românești erau 23.600 de persoane în spații concepute pentru 19.700, iar costurile suplimentare pentru condițiile proaste și despăgubirile CEDO sunt semnificative.
„Românii sunt șocați ca în Italia, Spania, Grecia sau Germania unele pedepse se execută la domiciliu, la fel cum atunci când ajungi ca dintr-o pedeapsă mai mare să mai ai puțin puțin executat (2 ani ca medie) ești trimis la fel la domiciliu. De ce? E simplu, statul cheltuie prea mulți bani cu tine în pușcărie, e mult mai eficient să te lase să te integrezi și să te întreții singur, accentul fiind pus pe recuperarea prejudiciilor iar nu pe izolarea din pură răutate socială a persoanelor care în sine nu prezintă un pericol public. Judecătorii și autoritățile țărilor europene sunt la fel de șocati că trebuie să trimită cetățeni români spre executare într-un regim execuțional pe care ei l-au depășit de zeci de ani”, subliniază avocatul.
Pedepsele de până la 2-3 ani sunt executate aproape exclusiv în penitenciar
Pedepsele de până la 2-3 ani sunt executate aproape exclusiv în penitenciar, deși în Europa acestea se aplică în mod excepțional în închisori și frecvent la domiciliu, cu monitorizare și posibilitatea de muncă. La 1 septembrie 2025, 253 de persoane executau pedepse sub un an, 1.900 pedepse sub doi ani și 4.000 pedepse sub trei ani, toate în penitenciar.
„În România, dimpotrivă, așa cum arestarea preventivă a ajuns din ceea ce trebuia să fie ceva excepțional un sport național și o întrecere socialistă a judecătorilor, la fel executarea propriu zisă nu poate avea loc decât în pușcărie. Deși condițiile din penitenciarele noastre supraglomerate sunt mizerabile, fiind și condamnați la CEDO pentru asta și plătind în continuare despăgubiri condamnaților, la instigarea politicienilor publicul larg nu poate privi aceasta problemă decât cu dinții scârșnind. La 16.04.2025 în penitenciarele noastre era o supraglomerare cu 4774 de persoane. Avem condiții umane pentru 19.700 de persoane în care îngrămădim 23.600. Pentru cei îngrămădiți statul român plătește pe condamnari la CEDO zeci de mii de euro anual”, arată postarea.
Din punct de vedere financiar, un an de detenție pentru o persoană costă 102.200 lei. Astfel, întreținerea celor 4.000 de condamnați cu pedepse sub trei ani implică cheltuieli de aproximativ 408,8 milioane de lei anual. Aceasta reprezintă suma plătită de contribuabili pentru menținerea unui sistem extrem de punitiv, comparativ cu practicile europene care ar fi permis economii considerabile și o reintegrare mai eficientă a persoanelor condamnate.
„În orice țară europeană cu care ne comparăm, cu mici excepții, pedepsele de pâna la 2-3 nu se execută în penitenciar decât în mod excepțional ci într-o formă de arest la domiciliu, sub monitorizare permanentă, având posibilitatea să muncești, astfel incat sa plătești tu statului pentru că ai greșit, nu să te plătească el. La noi, la 1 septembrie 2025 un număr de 253 de persoane executau la pușcărie pedepse aplicate de judecători mai mici de 1 an, 1900 pedepse mai mici de 2 ani și 4000 mai mici de 3 ani.
Ce înseamnă asta în costuri pe care le plătim de la buget, adică din banii tuturor? E foarte simplu. Un an de pușcărie pentru o persoană ne costă 102.200 lei. Cu cei 4000 de condamnați cu pedepse sub 3 ani aproape orice țară civilizată din Europa, ai căror cetățeni nu au fost radicalizați de politicieni în campanii iresponsabile, ar fi făcut economii de 408.800.000 lei, adică exact suma pe care noi o dăm anual din banii tuturor să ne întreținem furia. Foarte curând, jumătate de miliard de lei”, a conchis avocatul.
Postarea poate fi vizualizată aici.
