Amenințările online, între bătălia virtuală și realitatea penală. Cum pot fi reclamate agresorii de pe internet

Alegerile prezidențiale din acest an au reușit să transforme România într-o arenă gladiatorială, cu rețelele sociale în rolul de Colosseum modern. De pe canapeaua confortabilă din sufragerie, tastaturile au devenit arme redutabile, iar fiecare „like” sau „share” pare să fie un glonț tras în tabăra adversă. Dar dincolo de spectacolul zgomotos, realitatea este una îngrijorătoare: amenințările online s-au transformat într-un fenomen aproape endemic.

Nu vorbim doar despre simple „vorbe aruncate” în eterul digital, ci despre amenințări concrete, unele chiar cu moartea, adresate persoanelor publice și vocilor curajoase care au îndrăznit să-și exprime opiniile.

Cântăreața Delia Matache, una dintre cele mai vizate figuri, a sintetizat problema: „Nu e normal să fim ameninţaţi. Nimeni. Nu e normal”, spune artista.

De la glume proaste la planuri macabre

Internetul abundă în postări în care agresorii își expun planurile violente cu o nonșalanță care ar trebui să dea fiori reci autorităților. Fotografii cu arme albe, mesaje cu instigări la ură, antisemitism, xenofobie, ba chiar și legionarism reșapat – toate acestea compun un peisaj sumbru în care libertatea de exprimare este confundată cu libertatea de a amenința.

social media, telefon mobil, facebook, instagram, whatsapp
SURSA FOTO: Dreamstime

Dar legea, oricât de greoaie ar fi, a început să reacționeze. Polițiștii din Direcția de Investigații Criminale au desfășurat în ultima perioadă mai multe descinderi și anchete pentru a identifica autorii acestor postări toxice.

„Noi, structurile Direcţiei de Investigaţii Criminale, avem un rol activ în a constata astfel de fapte în mediul online şi a ne sesiza din oficiu. Avem o atenţie deosebită în a scana mediul online”, a declarat Cristian Gheorghe, Director la Direcţia de Investigaţii Criminale, pentru Antena 1.

Ce trebuie să facă victimele

Pentru cei care primesc astfel de amenințări direct, primul pas este sesizarea autorităților. O plângere depusă la orice secție de poliție va declanșa investigațiile. În cazurile în care amenințările sunt publice și colective, oricine poate sesiza organele competente – nu este necesar ca victima să fie cea care depune plângerea.

Poliția poate fi notificată direct, prin e-mail, de exemplu către Inspectoratele Județene.

În plus, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a lansat recent un formular online prin care cetățenii pot raporta conținutul injurios, defăimător sau agresiv din mediul virtual. După o scurtă verificare, aceste postări vor fi eliminate, în timp ce autorii riscă sancțiuni penale.

„Persoanele care fac astfel de amenintari riscă pedeapsă cu inchisoarea”, a punctat Cristian Gheorghe.

Realitatea este însă mult mai complexă decât un simplu click

Realitatea este însă mult mai complexă decât un simplu click pe „raportează”. Într-o lume ideală, fiecare amenințare ar fi rapid investigată, iar autorii ar suporta rigorile legii. În practică, însă, sistemul se confruntă cu o avalanșă de sesizări, lipsa resurselor și limitările tehnologice. Iar între timp, haterii continuă să împroaște venin de după anonimatul relativ al ecranelor.

Poate că alegerile prezidențiale au amplificat acest fenomen, dar problema amenințărilor online transcende politica. E o problemă care ține de educație, civism și, mai ales, de capacitatea statului de a proteja cetățenii chiar și în spațiul virtual. Până atunci, cei care primesc astfel de mesaje au o singură soluție: să nu le ignore și să le raporteze. Justiția are nevoie de dovezi, dar și de curajul celor vizați.