Într-o zi de toamnă din 2010, liderii celor trei partide olandeze de centru-dreapta anunțau zâmbitori noua structură a guvernului. Cea mai mare formațiune, cea liberală, urma să formeze o coaliție minoritară împreună cu creștin-democrații, în timp ce sprijinul promis de Partidul Libertății condus de Geert Wilders urma să le asigure o majoritate, fie ea și fragilă, în parlament.
Anul acesta, într-o dimineață cețoasă de martie, aceiași trei discutau, de această dată pe un ton mult mai grav, despre soluțiile de reducere a bugetului pentru 2013 cu încă 9 miliarde de euro, în condițiile în care economia este deja în recesiune. Reducere obligatorie pentru a evita scenariul atingerii unui deficit de 4,5% din PIB în 2013, cu mult peste limita de 3% stabilită prin noul tratat fiscal european.
Cel mai probabil, domnul Wilders nu e de acord cu aceste impuneri. De alt­fel, nimic nu pare să-i convină în ultima vreme: săptămâna trecută, a ajuns să prezinte un raport despre avantajele de care s-ar bucura Olanda dacă s-ar retrage din zona euro. Alteori a insistat asupra organizării unui referendum pe această temă, în condițiile în care, spune el, țara sa nu a profitat în niciun fel de pe urma introducerii monedei unice. În schimb, premierul Mark Rutte, totodată lider al liberalilor, crede că aceste tăieri sunt bine-venite. În plus, ținând cont că s-a numărat printre cei mai vocali adepți ai unei discipline fiscale cât mai stricte a zonei euro, domnul Rutte nu prea își permite să ceară îngăduință de la Bruxelles. 
Negocierile vor fi extrem de dure, cu consecințe în plan politic și economic. Noi micșorări ale bugetului sănătății sau educației ar fi extrem de nepopulare, în timp ce creșterea taxelor ar putea adânci recesiunea. Așa că guvernul va fi nevoit, probabil, să recurgă la reforme structurale, cum ar fi o nouă creștere a vârstei de pensionare sau reducerea subvențiilor de pe piața imobiliară. În paralel, domnul Wilders va dori să-și asume tăierea bugetelor culturii, imigrației sau integrării, cu atât mai mult cu cât a fost citat spunând că sacrificiile populației ar trebui răsplătite prin înăsprirea politicilor migraționiste. Dacă cele trei formațiuni nu vor cădea la pace, coaliția se va dezmembra. Ar urma alegerile, la care visează deja atât domnul Wilders, cât mai ales Partidul Socialist, care e dat drept câștigător de câteva sondaje, chiar dacă la alegerile din 2010 a ieșit abia pe locul cinci. Semn după semn că s-au dus anii de prosperitate liniștită, fiscalitate sănătoasă și sprijin necondiționat acordat Europei și monedei sale.
Capital este partenerul exclusiv în România al publicației The Economist