În întreaga Uniune Europeană, statele folosesc de zeci de ani un instrument eficient și controversat: taxarea comportamentelor considerate nocive pentru sănătate și mediu.
Aceste „taxe pe păcat” – aplicate alcoolului, tutunului, combustibililor fosili și, mai nou, băuturilor zaharoase – aduc venituri importante la bugetele naționale, dar ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea și echitatea lor.
Impozite pe viciu, combustibil pentru bugetele publice
În prezent, alcoolul și țigările generează peste 100 de miliarde de euro anual pentru fiscul european. Taxele pe carburanți – în special în țări ca Olanda sau Suedia – dublează această sumă, reprezentând o sursă crucială de finanțare pentru multe guverne. În Bulgaria, spre exemplu, accizele și taxele de mediu constituie aproximativ 10% din bugetul statului.
Aceste taxe nu vizează doar veniturile. Ele sunt justificate de costurile sociale și medicale asociate obiceiurilor nesănătoase și poluării. Europa, unde sistemele de sănătate sunt în mare parte finanțate din fonduri publice, caută să recupereze din cheltuieli prin aceste impozite indirecte.
Scăderea consumului lovește în încasările statului
Pe măsură ce obiceiurile se schimbă, efectele se resimt direct în încasările statului. Consumul de alcool și tutun a scăzut în ultimele decenii, în parte datorită taxării, dar și din cauza schimbărilor culturale și a campaniilor de sănătate publică. Tinerii europeni sunt mai moderați decât generațiile anterioare.
Această tranziție afectează veniturile: ponderea taxelor pe alcool și tutun în PIB a scăzut cu aproximativ o cincime în ultimul deceniu.
În același timp, tranziția ecologică promovată de UE amenință să reducă drastic veniturile din accizele pe combustibili fosili.
Până în 2035, vânzarea de mașini noi cu motoare termice va fi interzisă în UE, iar până în 2050 blocul european își propune să atingă neutralitatea climatică.
Extinderea listei de obiceiuri impozabile
Criticile la adresa acestor taxe vizează, în special, caracterul lor regresiv. Ele afectează în mod disproporționat gospodăriile cu venituri mici, care alocă un procent mai mare din bugetul familial pentru produse vizate de accize. În plus, accesul liber la circulație în cadrul UE face ca aceste taxe să poată fi ușor ocolite. Consumatorii pot călători în țări cu accize mai mici pentru a se aproviziona, diminuând eficiența măsurilor fiscale.
Pe fondul scăderii veniturilor din taxele tradiționale pe păcat, guvernele europene caută alternative. Băuturile îndulcite sunt deja taxate în mai multe state membre. Următorul pas ar putea fi introducerea unei taxe speciale pe carne, din cauza impactului agricol asupra emisiilor de metan. Materialele plastice nereciclate sunt deja vizate la nivelul bugetului UE, iar Comisia Europeană a propus recent extinderea accizei pe tutun la produse alternative, precum țigările electronice.
În paralel, se iau în calcul surse mai inedite de venit. Taxarea noilor obiceiuri de consum, de la aplicații mobile la turism de masă și transport urban, intră din ce în ce mai des în dezbaterea publică, pe fondul dorinței statelor de a-și menține resursele fără a mări impozitele directe.
O strategie fiscală cu beneficii și riscuri
Taxele pe comportamente dăunătoare rămân un instrument fiscal cu multiple fațete. Ele aduc bani, descurajează excesele și susțin politicile de sănătate și mediu.
Dar în același timp, ridică provocări sociale, logistice și etice.
