Alimentele, victimele noilor tarife. Nota de plată ajunge la consumator
Noile tarife vamale anunțate de administrația Trump transformă ziua de 1 august într-un veritabil punct de cotitură pentru investitori, dar și pentru consumatorii americani. Decizia de a nu prelungi perioada de grație pentru noile taxe impune o presiune suplimentară asupra marilor economii globale, care încearcă să negocieze acorduri comerciale favorabile cu SUA, în tentativa de a evita includerea pe „lista neagră”, avertizează Radu Puiu, analist financiar în cadrul XTB România.
Deși unele state importante precum Regatul Unit, Japonia sau țările din Uniunea Europeană au reușit să obțină reduceri parțiale ale tarifelor, efectele acestora sunt deja vizibile în prețurile produselor. În final, costul suplimentar este resimțit direct de către consumatorii americani.
Ce presupune o taxă vamală de 15%
Chiar dacă acordul cu Uniunea Europeană a adus reducerea tarifului de la 30% la 15%, această taxă rămâne una semnificativă. Practic, pentru un produs care valora 100 de dolari, importatorul va achita 115 dolari, iar această diferență se reflectă aproape invariabil în prețul plătit de consumatorul final.
Americanii resimt deja impactul inflației și al creșterii costului vieții. Introducerea unor tarife suplimentare pe bunuri importate din UE – de la uleiul de măsline și brânzeturi, la vinuri – pune o presiune suplimentară asupra bugetelor gospodăriilor. Față de perioada de dinainte de mandatul lui Donald Trump, barierele comerciale sunt acum considerabil mai ridicate, explică Radu Puiu.
În practică, firmele importatoare plătesc aceste taxe direct guvernului federal, iar costul este transferat – integral sau parțial – către clienți. Orice tarif nou înseamnă automat prețuri mai mari pentru populație.
Noile tarife afectează produsele de zi cu zi
Un exemplu relevant este cel al bananelor din 2023. Atunci, SUA a importat banane în valoare de peste 2 miliarde de dolari, în principal din Guatemala și alte țări din America Centrală, neavând posibilitatea de a produce suficient pe plan intern. Astfel, orice tarif nou introdus pentru acest produs se traduce direct în prețuri mai mari pe rafturi, fără vreo posibilitate reală de a substitui cu producție locală.
Situația se repetă și în cazul cafelei braziliene, care este vizată de un tarif de 50%. Din cauza profilului său aromatic unic, cafeaua din Brazilia nu poate fi reprodusă pe teritoriul SUA, iar consumatorii vor fi nevoiți fie să plătească mai mult, fie să renunțe la acest produs – o alegere dificilă într-un context economic marcat de inflație, notează analistul XTB România.
Problema majoră este că multe alimente – de la cafea la fructe tropicale – nu pot fi cultivate sau produse local, din cauza limitărilor climatice și agricole. Ideea că tarifele vor stimula producția internă în acest sector rămâne, de cele mai multe ori, doar o iluzie.
Chiar dacă susținătorii politicii tarifare invocă protejarea locurilor de muncă și stimularea industriei locale, realitatea economică e mult mai dură: consumatorul american nu dispune de alternative reale și va suporta integral nota de plată a acestor măsuri.
