“Israelul are dreptul la autoapărare”. Aceste vorbe le auzim din partea administrațiilor democrate sau republicane ori de câte ori guvernul Israelului, cu imensul său potențial militar, ripostează în fața atacurilor cu rachete din Gaza.

S-o spunem răspicat. Nimeni nu contestă faptul că Israelul, sau oricare alt guvern, nu ar avea dreptul la autoapărare sau dreptul de a-și apăra populația. Și atunci, de ce aceste cuvinte sunt repetate an de an și război după război? Și de ce nu se pune niciodată întrebarea: “Care sunt drepturile palestinienilor?”

Și de ce părem să observăm violențele din Israel și din Palestina doar atunci când rachetele bombardează Israelul?

În acest moment de criză, Statele Unite trebuie să ceară încetarea imediată a focului. Ar trebui totodată să înțelegem că, deși faptul că Hamas lansează rachete asupra localităților israeliene este inacceptabil, conflictul de azi nu a început prin aceste rachete, potrivit nytimes.com.

Familiile palestiniene din cartierul Sheikh Jarrah, aflat în Ierusalim, sunt amenințate de ani de zile cu evacuarea, supuse unui sistem juridic menit să faciliteze evacuarea lor forțată. Iar în ultimele săptămâni, coloniștii (evrei – n.red.) și-au intensificat eforturile vizând evacuarea lor.

Din nefericire, aceste evacuări reprezintă doar o parte dintr-un sistem mai larg de opresiune politică și economică. Ani la rând am tot văzut cum ocupația israeliană din Cisiordania și din Ierusalimul de Est se adâncește și cum blocada din Gaza îngreunează tot mai mult viața palestinienilor. În Gaza, un teritoriu cu aproximativ 2 milioane de locuitori, 70% din tineri sunt șomeri și au puține speranțe de viitor.

Mai mult, am văzut că guvernul lui Benjamin Netanyahu dorește să îi marginalizeze și să îi condamne pe cetățenii palestinieni din Israel, promovând o politică a așezărilor (evreiești – n.red.) menită să excludă posibilitatea soluției legate de coexistența a două state și adoptând legi care adâncesc în mod sistematic inechitatea între cetățenii evrei și palestinieni din Israel.

Nimic din toate astea nu scuză atacurile Hamas, care sunt o tentativă de a profita de revolta din Ierusalim, sau eșecurile unei Autorități Palestiniene corupte și ineficiente, care a amânat recent mult așteptatele alegeri. Dar miezul problemei constă în faptul că Israelul rămâne singura autoritate suverană de pe teritoriul israelian și palestinian și că, în loc să se pregătească pentru pace și pentru dreptate, și-a impus controlul într-un mod nedrept și nedemocratic.

După mai bine de un deceniu de guvernare de dreapta în Israel, Netanyahu a cultivat un tip de naționalism rasist tot mai intolerant și mai autoritar. Din frenetica sa dorință de a rămâne la putere și de a scăpa de punerea sa sub acuzare pentru corupție, Netanyahu a validat aceste forțe, inclusiv pe Itamar Ben Gvir și partidul său extremist Puterea Iudaică, aducându-le în guvern. Este șocant și trist faptul că mulțimea rasiștilor care atacă palestinienii de pe străzile Ierusalimului este acum reprezentată în Knesset (parlamentul israelian – n.red.).

Aceste tendințe periculoase nu sunt caracteristice doar Israelului. În toată lumea, în Europa, în Asia, în America de Sud și aici, în Statele Unite, am asistat la o ascensiune asemănătoare a mișcărilor dictatoriale naționaliste. Aceste mișcări exploatează ura cu caracter etnic și rasial pentru a-i aduce la putere pe cei puțini dar corupți, și nu ca să asigure prosperitatea, dreptatea și pacea pentru cei mulți. În ultimii patru ani, aceste mișcări au avut un prieten la Casa Albă.

În același timp, asistăm la ascensiunea unei noi generații de militanți, care vor să construiască niște societăți bazate pe nevoile oamenilor și pe o egalitate politică. Am văzut asemenea activiști vara trecută, pe străzile americane, în ajunul asasinării lui George Floyd. Îi vedem și în Israel. Îi vedem și în teritoriile palestiniene.

Cu un nou președinte, Statele Unite au acum șansa să dezvolte această nouă abordare asupra lumii – una bazată pe dreptate și democrație. Fie că ajută țările sărace să primească vaccinurile necesare, fie că se află în fruntea celor care combat schimbarea climei sau care luptă pentru democrație și pentru drepturile omului la nivel mondial, Statele Unite trebuie să se afle în frunte prin promovarea cooperării în detrimentul conflictelor.

În Orientul Mijlociu, unde îi oferim Israelului un ajutor de aproape $4 miliarde anual, noi nu mai putem să facem apologia guvernului de dreapta al lui Netanyahu și a atitudinii sale nedemocratice și rasiste. Trebuie să ne schimbăm poziția și să adoptăm una mai la îndemână, una care susține și întărește legislația internațională în privința protecției populației civile, precum și legislația SUA care susține că ajutorul militar american exclude încălcarea drepturilor omului.

Această abordare trebuie să recunoască faptul că Israelul are dreptul să conviețuiască în pace și securitate, dar că același drept îl au și palestinienii. Cred cu tărie că Statele Unite au un rol major în a-i ajuta pe israelieni și palestinieni să-și clădească un asemenea viitor.

Dar dacă Statele Unite vor ajunge un glas convingător în calitate de militant pentru drepturile omului în arena mondială, trebuie să susținem cu tărie standardele drepturilor omului pe plan internațional, chiar dacă, din punct de vedere politic, e dificil. Trebuie să recunoaștem că drepturile palestinienilor contează. Viața palestinienilor contează.

Sursă foto: Dreamstime