SUA ocupă primul loc pe piaţa vânzărilor de armament la nivel global. Pe ce loc se află China

Chiar dacă suntem în plină pandemie de coronavirus, Statele Unite continuă să domine piaţa vânzărilor de armament la nivel global. Nici China nu este mai prejos, și avansează în top, arată datele ultumului raport publicat.

Mai exact, potrivit unui raport dat publicităţii luni de un institut de cercetare din Suedia, vânzările globale de echipamente şi servicii militare au crescut în 2019, grupurile producătoare de arme din Statele Unite dominând piaţa, în timp ce companiile din China au urcat în top,  informează dpa şi AFP, citate de agerpres.

De asemenea, dintre cele mai mari 25 de companii producătoare de armament din lume, 12 provin din SUA. Ele au reprezentat 61% din vânzările globale care au totalizat 361 de miliarde de dolari, de 50 de ori mai mult decât bugetul anual al operaţiunilor de menţinere a păcii ale ONU. Procentul de vânzări deţinut de China este de 15.7%, potrivit datelor publicate de Institutul Internaţional de Cercetare pentru Pace (SIPRI) cu sediul la Stockholm.

În același timp, SIPRI a informat că vânzările globale în 2019 au crescut cu 8.5% comparativ cu anul anterior.

Primele cinci companii din top au sediul în SUA (Lockheed Martin, Boeing, Northrop Grumman, Raytheon şi General Dynamics), Lockheed Martin păstrându-şi poziţia de cel mai mare vânzător de arme din lume.

Trei comapnii chinezești în top 10

De menționat este faptul că, șase companii americane şi trei chinezeşti se află în top zece. Doar o singură companie europeană a reuşit să intre în primele zece. Este vorba de BAE Systems din Marea Britanie, care ocupă locul 7.

Pentru Lucie Béraud-Sudreau, directoarea programului de armament şi cheltuieli militare al SIPRI, „acest clasament reflectă faptul că SUA şi China sunt cele mai mari două state în domeniul cheltuielilor pentru armament la nivel mondial având companii specializate” în acest tip de produse.

Dacă dominaţia americană nu este o noutate, în privinţa Chinei, ale cărei venituri ale principalelor companii au crescut cu aproape 5% pe parcursul unui an, „această creştere corespunde implementării reformelor de modernizare a Armatei Populare de Eliberare începând cu 2015”, a declarat cercetătoarea pentru AFP.

Totodată, firmele chinezeşti AVIC, CETC şi Norinco ocupă locurile 6, 8 şi 9.

„Europa încă rămâne într-o ordine dispersată (…), dar dacă punem laolaltă companiile europene, am putea ajunge la companii europene la acelaşi nivel” cu SUA şi China, a declarat Béraud -Sudreau. Dacă Airbus (european, locul 13 în clasament) şi Thales (francez, locul 14 în clasament) se pot mândri că au cea mai puternică prezenţă în străinătate (24 de ţări fiecare) – devansând Boeing – acest lucru se explică mai ales prin gradul mai ridicat de internaţionalizare al companiilor europene, potrivit cercetătoarei.

O companie din Orientul Mijlociu, EDGE, care are sediul în Emiratele Arabe Unite şi a rezultat din fuziunea a aproximativ 25 de entităţi, a intrat în premieră în top 25.

EDGE, care ocupă locul 22,”ilustrează modul în care combinaţia dintre o cerere internă puternică de produse şi servicii militare şi dorinţa de a deveni mai puţin dependenţi de furnizorii externi este motorul creşterii companiilor de armament din Orientul Mijlociu”, comentează Pieter Wezeman, un alt cercetător al SIPRI, citat în raport.

Franța a urcat brusc în clasament

SIPRI subliniază, de asemenea, prezenţa grupului francez Dassault, care a urcat de pe locul 38 pe locul 17, progres determinat de exporturile sale de avioane de luptă Rafale în 2019.

Două companii ruseşti sunt de asemenea prezente în acest clasament, Almaz-Antey (locul 15) şi United Shipbuilding (locul 25), dar şi o companie italiană, Leonardo (locul 12).

Lucie Béraud-Sudreau a remarcat faptul că în urmă cu câţiva ani companiile ruseşti erau mai bine reprezentate în top ca urmare a unui program extins de modernizare a echipamentelor. Acest impuls, însă, a „încetinit foarte mult” în ultimul timp. Cercetătoarea a prezentat două motive ce justifică acest declin: sancţiunile impuse Moscovei după anexarea Crimeei în 2014 şi scăderea preţurilor la materialele energetice de care depinde economia rusă.”Rusia a fost nevoită să îşi încetinească eforturile de modernizare a echipamentului militar (…), în consecinţă au existat mai puţine comenzi din partea statului rus, au fost lansate mai puţine proiecte, aşadar o scădere a veniturilor”, a explicat Béraud-Sudreau.