"În acest scop, sunt necesare măsuri de urgenţă (inclusiv intervenţia în forţă a BCE) şi o reformă "rotundă" a UM. Pe un plan mai larg este nevoie şi de o reformă profundă a industriei financiare", se arată în document.

Potrivit acestuia, Pactul Fiscal este prezentat de unele persoane ca o integrare fiscală, ca pasul decisiv pentru ca Uniunea Monetară să devină viabilă.

"Dar o integrare fiscală (bugetară), aşa cum este propriu unei uniuni monetare şi economice (SUA, Canada, Brazilia sunt uniuni monetare), nu se rezumă la reguli fiscale şi sancţiuni, precum şi la măsuri de coordonare a politicilor economice. Fără o trezorerie comună (adică un buget comun), care implică emisiuni de eurobonduri şi transferuri fiscale, uniunea monetară este şchioapă, fragilă (însăşi Germania este o uniune monetară, cu un buget federal din care se fac transferuri fiscale la nevoie). Cum s-a subliniat deja, necazurile UM nu îşi au originea numai în excese bugetare; supraîndatorarea privată este şi ea vinovată ca şi excese ale băncilor nesupuse unor reglementări adecvate. UM, astfel cum arată acum, este mai rigidă decât etalonul aur care a funcţionat în perioada interbelică şi s-a prăbuşit. Să amintim şi ieşirea unor ţări din mecanismul cursului de schimb (MCS) acum două decenii", se spune în studiu.

Studiul mai arată că Pactul Fiscal ajută în măsura în care obligă la rigoare bugetară şi seriozitate în cheltuirea banului public, adică ceea ce se aştepta şi de la Europact.

"De ce 0,5% deficit bugetar structural? Stabilizarea nivelului datoriei publice ca pondere în PIB cere ca rata dobânzii (de care depinde serviciul datoriei) să fie inferioară sau cel puţin egală cu rata de creştere a PIB-ului; dacă deficitul bugetar, ca pondere în PIB, depăşeşte constant rata de creştere a economiei, datoria publică scapă de sub control. În zona euro, datoria publică agregată este de peste 80% din PIB şi criza datoriilor suverane a indus frica că, fără consolidare fiscală generalizată, euro nu va fi salvat. Aici găsim raţiunea pentru impunerea unei reguli comune de 0,5% deficit structural cu prag superior al deficitului de 3%. Se încearcă astfel reducerea datoriilor publice prin deficite structurale minime. Mai ales că estimările privind creşterea economică în UM nu sunt încurajatoare", explică documentul IER.

Dacă rata de creştere economică ar fi, de pildă, în jur de 3% din PIB, spune studiul, diminuarea în timp a datoriei publice, ca pondere în PIB, s-ar putea realiza şi cu un deficit structural de peste 1%.

"Dar creşterea economică este îndoielnică în anii ce vin (bugetele statelor ce compun SUA au şi ele regula echilibrului, dar acolo există un buget federal care preia şocurile asimetrice şi care emite obligaţiuni federale). Dacă pieţele ar reacţiona favorabil la demersul de stabilizare a datoriei publice, la nivelul zonei euro, prin consolidări fiscale generalizate ar fi bine. Dar există şi posibilitatea ca lipsa şanselor de relansare economică, mai ales în ţările sudice, să accentueze cercurile vicioase, ceea ce ar submina funcţionarea Pactului Tratatului", scrie în studiu.

România are în prezent un deficit structural al bugetului public de peste 3% din PIB, iar în 2008 era de peste 8%.

"Deficitul în anii precriză ilustra creşterea economică nesustenabilă, bazată pe importuri masive şi îndatorarea externă a sectorului privat cu investiţii suboptime. Găsim aici explicaţia pentru explozia deficitului bugetar efectiv când economia a căzut în 2009. Ca să ajungem la un deficit structural de 0,5% avem nevoie de o corecţie fiscală structurală de cca. 3% din PIB, care este considerabilă având în vedere că veniturile fiscale nu depăşesc 28-29% din PIB. Câteva condiţii ar ajuta realizarea unei asemenea corecţii fără a provoca dureri mari şi efecte perverse: o absorbţie mult crescută şi mai eficientă a fondurilor europene (cel puţin 3% din PIB anual); o colectare mai bună a veniturilor fiscale; o utilizare mult mai responsabilă a banului public; gradualizarea corecţiei şi un mediu extern cât mai puţin ostil. Ultimul factor este cenuşiu şi rămân, deci, primele instrumente", arată textul citat.

Acesta arată totodată că potenţialul de creştere economică al României a fost tras în jos de criză, probabil către 2-2,5%.

"Dar şi această cifră este incertă fiindcă nu ştim cât va dura criza. Dacă potenţialul de creştere al economiei româneşti ar fi semnificativ peste cel din zona euro un deficit structural mai mare de -0,5% nu ar cauza probleme, mai ales dacă resursele împrumutate ar fi cheltuite exclusiv pentru investiţii utile. De notat că textul tratatului, cum a fost convenit la Summitul informal din 31 ianuarie, permite un deficit structural de până la 1% ţărilor care au un spaţiu fiscal considerabil şi care nu fac parte din zona euro. Un deficit foarte mic imediat are acţiune prociclică (recesionistă) dacă nu se asigură un nivel adecvat al cheltuielilor publice (prin absorbţie ridicată de fonduri UE şi colectare mai bună a veniturilor fiscale). Un deficit zero, dacă România ar relua creşterea economică, ar face ca datoria sa publică să scadă continuu ca pondere în PIB. Sectorul privat ar putea folosi retragerea statului de pe piaţa creditului intern pentru a se dezvolta. Dar statul trebuie să furnizeze bunuri publice esenţiale, între care infrastructură, educaţie etc. De aceea, nivelul cheltuielilor publice contează mult. Fiindcă Pactul Fiscal nu asigură surmontarea decalajelor economice", se mai spune în document.
Sursa: Agerpres