Biriș: Fără investiții în producție nu avem nicio șansă să ajustăm deficitul
Gabriel Biriș susține că România nu va putea reduce deficitul bugetar fără o creștere semnificativă a investițiilor în producție. În opinia sa, actualul cadru fiscal descurajează dezvoltarea sectorului privat și frânează inițiativele economice pe termen lung.
„Cum spuneam în postarea anterioară, fără investiții în producție nu avem nicio șansă să ajustăm deficitul la un nivel rezonabil (sub 3%)!”, a subliniat expertul.
El a enumerat o serie de prevederi fiscale considerate „barbarisme”, care, potrivit analizei sale, limitează capacitatea companiilor de a investi sau de a se dezvolta sustenabil.
Printre acestea se numără impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) de 1%, taxa de 0,5% pe construcții, restricțiile privind deductibilitatea cheltuielilor de consultanță și management, dar și limitarea perioadei de recuperare a pierderilor.
Biriș atrage atenția că actualul sistem generează o povară fiscală excesivă, mai ales pentru companiile care operează cu costuri ridicate de finanțare.
„Cvadrupla impozitare a dobânzilor (și așa uriașe, din cauza dobânzilor la care se împrumută statul!) plătite de companii românești către bănci românești” este, în opinia sa, un exemplu clar al unei politici fiscale care penalizează capitalul intern.
Un alt aspect criticat este lipsa predictibilității legislative. Schimbările frecvente din domeniul fiscal îi determină pe investitori să adopte o atitudine de așteptare, afectând atât mediul privat, cât și competitivitatea economiei.
„Modificările succedându-se cu o viteză amețitoare” — a scris Biriș — creează o atmosferă de incertitudine care descurajează investițiile noi.
Necesitatea unei schimbări de abordare pentru a atrage investiții
Expertul subliniază că România are nevoie de o „schimbare de abordare” pentru a stimula investițiile și a reconstrui încrederea investitorilor. În opinia sa, actualele politici fiscale nu oferă un climat favorabil dezvoltării economice.
„Avem nevoie de o schimbare de abordare, avem nevoie să redăm încrederea investitorilor onești în România!”, afirmă acesta.
Pentru ca economia să poată atrage capitalul necesar modernizării, Biriș consideră că este esențială crearea unui mecanism prin care statul să folosească eficient activele pe care le deține.
Aici intervine propunerea sa legată de un „super-holding” național, un concept pe care îl promovează de mai bine de un deceniu.
Propunerea „super-holdingului” – o soluție alternativă la privatizări
Ideea lui Gabriel Biriș se bazează pe valorificarea potențialului economic al companiilor de stat, fără ca statul să piardă controlul asupra acestora. El afirmă că România deține peste 1.000 de companii publice, dintre care multe nu sunt profitabile, dar există și societăți cu valoare strategică importantă.
„Estimez valoarea acestora la peste 30 miliarde de euro”, a precizat analistul.
Modelul propus presupune gruparea acestor companii într-un singur holding de stat, care ar putea atrage investitori privați fără a vinde acțiuni.
„Putem să ne folosim de această valoare pentru a atrage capital, grupându-le într-un super-holding, în care să atragem investitori, fără să vindem acțiuni”, explică Biriș.
În viziunea sa, statul ar păstra controlul, chiar dacă și-ar dilua participația, iar capitalul atras — echivalentul a aproximativ 30 de miliarde de euro — ar fi reinvestit pentru modernizarea subsidiarelor.
„O felie mai mică dintr-un tort mai mare”, sintetizează el conceptul.
Totodată, Biriș propune ca o parte din aceste fonduri să fie direcționate către crearea unor fonduri de tip venture capital, dezvoltate împreună cu parteneri privați, după modelul aplicat de Israel. „Investiții, nu ajutoare de stat! Așa a ajuns Israel putere mondială în tehnologie!”, afirmă expertul.
Riscul politic și nevoia de management performant
Gabriel Biriș recunoaște că succesul unui astfel de proiect ar depinde esențial de calitatea managementului și de independența față de influența politică.
„Evident, pentru asta e nevoie de super manageri! Avem și la noi, găsim și afară – riscul este, again and again, politicul… Simplu, nu?”, concluzionează el.
Analiza sa aduce în prim-plan o perspectivă pragmatică asupra relației dintre stat, fiscalitate și investiții. Mesajul central: fără reforme coerente și fără o viziune economică pe termen lung, România riscă să rămână blocată într-un cerc vicios al deficitului și al lipsei de investiții productive.
