Regula, instituita prin Normele Metodologice emise in completarea OG nr. 32/2001, se refera la fondurile speciale preluate la bugetul statului la inceputul acestui an: fondul special pentru sanatate publica, fondul special de solidaritate pentru persoanele cu handicap, fondul special pentru promovarea si dezvoltarea turismului, fondul special al aviatiei civile, fondul special de sustinere a invatamantului de stat si fondul national de solidaritate. Agentii economici sunt obligati sa depuna la administratiile financiare, pentru fiecare dintre aceste fonduri, situatiile privind obligatiile de plata si achitarea acestora de la infiintarea contributiei respective pana in luna iunie a acestui an. Concret, este vorba despre teancuri de declaratii, avand in vedere ca situatiile cu pricina se completeaza separat, pe fiecare fond si an, adevarate „istorice” ale contributiilor la aceste fonduri.
Cine ce castiga din toata aceasta tevatura? Ministerul Finantelor Publice trage un cert folos: face ordine in debandada preluata de la ministerele altadata gestionare ale acestor fonduri speciale. Inca din anul 1988, rapoarte interne periodice din Finante semnalau o problema extrem de grava: diminuarea controlului ministerului asupra urmaririi executiei acestora, cu implicatii in derularea activitatii trezoreriei statului.
Finantele castiga, firmele pierd
Agentilor economici si expertilor contabili insa li s-a complicat vizibil existenta. Un aspect la fel de important este subliniat de Patrick Leonard, Tax Partner la KPMG: „Prin declararea obligatiilor restante catre aceste fonduri, autoritatile fiscale beneficiaza de un nou termen de prescriptie in cadrul caruia pot cere executarea silita a creantelor bugetare respective. Mai mult, daca ne referim la obligatii restante mai vechi de cinci ani, pentru care termenul de prescriptie a fost stins, declararea acestora implica automat inceperea unui nou termen de prescriptie”.
Sa luam exemplul unei societati care are o contributie restanta la un fond special, mai veche de cinci ani. Intr-un asemenea caz, in mod normal termenul de prescriptie de cinci ani fiind stins, societatea nu mai poate fi obligata la plata respectivei contributii. Insa, prin declararea ei, societatea recunoaste existenta datoriei. Astfel recunoaste dreptul autoritatilor de a cere plata acesteia, inclusiv prin procedura executarii silite.
Pentru Daniel Sandu, expert contabil asociat la D&C Conta, lucrurile se prezinta in felul urmator: „A lua acum la periat arhivele clientilor nostri este un efort real, la fel si intocmirea a zeci de situatii. Si o data operatiunea incheiata, nu stim daca nu se poate repeta, pentru ca nu cunoastem ce intentii are Guvernul cu restul fondurilor extrabugetare. Precedentul fiind creat, respectiv agentii economici fiind obligati sa faca treaba functionarilor statului, este foarte posibil ca, in situatia trecerii si altor fonduri speciale la buget, istoria sa se repete.”