Cristian Grețcu, cunoscut pentru umorul său fin și aparițiile memorabile pe scenă, a trăit o experiență neobișnuită pe parcursul carierei: a fost adesea confundat cu fostul președinte al României, Ion Iliescu.
Fără să-și propună vreodată să-l imite, asemănarea fizică și câteva roluri interpretate l-au transformat, pentru mulți trecători, în „sosia” liderului politic.
Primul contact direct dintre cei doi s-a produs întâmplător, în cadrul unui eveniment monden. Invitat să improvizeze un moment artistic în prezența lui Iliescu, Grețcu a preferat să creeze un personaj inspirat, dar nu o caricatură. Acest moment a dus la o reacție amuzată din partea invitatului special și începutul unei relații cordiale.
„Eu nu l-am imitat pe domnul Iliescu. Am interpretat un personaj. Ca actorie am interpretat acest personaj, dar nu, nu l-am limitat. Nici nu aveam cum. Domnul Iliescu era inimitabil. Nici nu l-am maimuțărit cum am făcut alții, pentru că pe ăia s-a supărat. Eu am avut o relație destul de bună cu domnul Iliescu, începând cu după-amiaza, seara în care ne-am întâlnit la premiile VIP, unde i se duse un premiu.
Domnul Brancu nu credea că o să vină și n-a pregătit nimic pentru el și când a auzit că vine, a venit la mine, care mă aflam întâmplător acolo, nu eram cu un scop. Venisem cu niște prieteni care avea o prezentare de modă. Şi zice: Suntem disperaţi, ajută-ne că vine omul. Şi m-am gândit eu ce să fac şi i-am spus: uitați grupul Divertis și revista VIP vă prezintă portretul viitorului Președinte al României, am dat zâmbetul respectiv și omul s-a distrat”, a povestiti Greţcu, la Antena 3 CNN.
Cristian Grețcu a fost chemat la Cotroceni
La scurt timp, actorul a primit un telefon surprinzător: era chemat la Cotroceni pentru a prezenta, alături de președinte, o ceremonie oficială. Crezând inițial că e o farsă, a acceptat abia după confirmarea printr-un contract. Colaborarea s-a dovedit a fi una elegantă, fără excese comice, iar acea seară a rămas cea mai apropiată interacțiune dintre ei.
„Câteva săptămâni am primit un telefon de la cineva care s-a recomandat consiliera președintelui, că dacă nu vreau să mă duc la o festivitate la Cotroceni să prezint împreună cu domnul Iliescu niște premii, niște plachete se dădeau. Am crezut că e o glumă cu camera ascunsă. Am zis ok, mă duc, dacă mă sună agenția să semnăm un contract pentru chestia asta.
M-a sunat agenția, spre marea mea surprindere, și m-am dus la Cotroceni, unde am colaborat în acea seară cu domnul Iliescu. A fost cea mai apropiată întâlnire. După aia n-am mai avut chiar așa contact.
Punctual ne-am mai întânit o dată, la Balul Academiei Caţavencu, când dânsul a interpretat pe scenă alături de colegul meu Doru Antonesi care interpreta tot așa, impersona, că aşa se zice, pe ppreședintele Emil Constantinescu, au făcut un duet: au spus niște versuri și-au făcut niște roluri”, a continuat el.
De-a lungul timpului, Grețcu și Iliescu s-au mai întâlnit sporadic, inclusiv într-un context satiric, la Balul Academiei Cațavencu, când fostul președinte a urcat pe scenă pentru un scurt moment artistic.
Actorul mărturisește că, spre deosebire de perioada comunistă, în anii ’90 libertatea de a glumi pe seama liderilor politici s-a extins considerabil, iar Iliescu părea să aibă un simț al umorului mai dezvoltat decât predecesorii săi.
„Pe vremea lui Ceaușescu da, dar eram foarte tineri și foarte inconștienţi, iar pe vremea domnul Iliescu nu neapărat, întrucât după ce au apărut pe prima pagină cu dânsul gândind amândoi, s-au deschis foarte multe uși, s-au relaxat, ca să zic așa. Dânsul chiar a apreciat, am două cărţi cu autograf, cu dedicaţie, cu atât m-am ales şi eu”, a spus Greţcu.
Nu a existat niciodată o legătură politică
Cu toate acestea, Grețcu subliniază că nu a existat niciodată o legătură politică între ei. Confuzia de pe stradă i-a adus atât gesturi de afecțiune, cât și reacții ostile, însă el a privit totul cu detașare.
„Nu, ba chiar am suferit efecte secundare fiind atacat pe stradă și pupat. Probabil confuzia era destul de mare, eu doar semănând așa, având o alură gen Iliescu, nu fiind personajul în sine, cu care chiar nu am absolut nicio convingere în comun în afara faptului că trebuie să fie un bun profesionist în ceea ce faci. Recunosc, domnul Iliescu a fost un profesionist, un politician educat cum astăzi nu prea mai găsești, dar atât. Adică ăsta e singurul merit pe care îl recunosc eu, în rest, sunt foarte multe puncte negative”.
