Scurgerea românilor spre lumea liberă la începutul guvernării Ceaușescu

Se vorbește astăzi prin popor că înainte de 1989 era mai bine, că oamenii aveau locuri de muncă și nu plecau din țară. Informația este repetată sub diferite formulări zi de zi de zi și începe să tindă spre un adevăr științific.

Poporul român, ca orice masă, are idei puține, ferme și greșite. Se uită că în timpul dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceaușescu Miliția supraveghea mișcarea populației și agenții Securității ascultau cu mare interes ce se mai discută în comunitate și în familii.

În plus, frontiera era păzită de numeroase efective de grăniceri, cei ce aveau pe țeavă muniție de război. Se trăgea fără milă și ambele maluri ale fluviului sunt presărate cu mormintele celor ce n-au mai vrut să locuiască în lagărul socialist.

Un raport al Securității din anul 1968 păstrează amintirea activităților desfășurate în trimestrul al treilea și scrie negru pe alb că 106 persoane au fost prinse pe când se pregăteau să treacă în Iugoslavia, țară ce nu mai preda fugarii. Se poate spune că erau puțini în raport cu populația totală a țării, dar șapte persoane erau incluse în categoria intelectualilor, fuga creierelor ducând la înapoiere. În plus, 9 funcționari ai statului au vrut să plece, ceea ce înseamnă că exista o stare de nemulțumire. Grav era că 12 elevi, viitorul patriei socialiste, au ale să încerce fericirea capitalistă. Grosul era format însă din 52 de muncitori, adică lucrătorii din fabrici erau sătui de activitatea partidului muncitorilor. Au fost identificați și șase militari care se pregăteau să treacă în lumea de dincolo de sârma ghimpată.

Cei care au întocmit raportul erau îngrijorați de un alt aspect și l-au precizat cât mai clar posibil: 81% din cei reținuți aveau vârsta sub 30 de ani, 8 persoane fiind chiar sub 18 ani. Alte 39 de persoane au fost cercetate în stare de libertate pentru că erau bănuite că se gândeau să forțeze frontiera. Dacă n-ar fi fost frica de glonț, România socialistă s-ar fi scurs spre vest precum germanii înainte de ridicarea Zidului Berlinului. Românii n-au iubit regimul comunist, dar nu aveau altă soluție. Manipularea inițiată de politruci a dus astăzi la o schimbare a imaginii și se crede că era bine atunci.