În 2023, 20% dintre germani au fost expuși riscului de sărăcie și excluziune socială

Conform datelor publicate miercuri de către Oficiul Federal de Statistică (Destatis) și preluate de EFE, în 2023, puțin peste 17,7 milioane de persoane, reprezentând 21,2% din populația Germaniei, trăiau în pragul sărăciei sau al excluziunii sociale, o cifră aproape identică cu cea înregistrată în anul precedent.

În detaliu, în 2022, aproximativ 17,5 milioane de persoane, sau 21,1% din populație, se aflau în această situație.

Conform datelor furnizate de Destatis, pe baza rezultatelor inițiale ale Sondajului privind veniturile și condițiile de viață (EU-SILC) publicat de Eurostat, în 2023 aproximativ una din șapte persoane – adică 14,3% din populație sau aproape 12 milioane de oameni – era expusă riscului de sărăcie în Germania, în scădere față de 14,8% înregistrat în 2022.

Conform criteriilor EU-SILC, o persoană este considerată expusă riscului de sărăcie dacă venitul său este mai mic de 60% din venitul mediu echivalent al întregii populații. Pentru anul 2023, acest venit mediu echivalent a fost de 1.310 de euro net pe lună pentru o persoană singură din Germania și de 2.751 euro pentru un cuplu cu doi copii cu vârsta sub 14 ani.

germania
SURSĂ FOTO: Dreamstime

Peste 5 milioane de germani trăiesc în privațiuni materiale

În 2023, 6,9% din populația Germaniei, adică 5,7 milioane de persoane, au experimentat privațiuni materiale și sociale semnificative, ceea ce înseamnă că condițiile lor de viață au fost restricționate semnificativ de lipsa resurselor economice. Această cifră a crescut față de 6,2% înregistrată în 2022.

Astfel, persoanele afectate în 2023 nu și-au putut permite să plătească chiria casei, ratele ipotecare sau anumite servicii, să își permită o călătorie de vacanță de o săptămână, să înlocuiască mobilierul uzat sau să iasă să mănânce sau să bea cu prietenii sau familia o dată pe lună, printre altele.

Similar cu anul precedent, în 2023, 9,8% din populația cu vârsta sub 65 de ani – adică 6,2 milioane de persoane – trăiau în gospodării cu o rată foarte scăzută de participare la forța de muncă. Aceasta înseamnă că rata de participare la forța de muncă a membrilor gospodăriei în vârstă de muncă – între 18 și 64 de ani – era sub 20%.

Într-o gospodărie cu două persoane din grupa de vârstă menționată, să spunem că una dintre ele nu a fost angajată deloc, iar cealaltă a fost angajată doar patru din cele douăsprezece luni ale anului. Aceasta ar indica o rată de participare la forța de muncă sub 20%, ceea ce încadrează această gospodărie în categoria celor cu o rată foarte scăzută de participare la forța de muncă.