Tradiții și obiceiuri în Sâmbăta lui Lazăr
Sâmbăta lui Lazăr se sărbătorește de creștinii ortodocși cu o zi înainte de Duminica Intrării lui Iisus Hristos în Ierusalim, numită de oameni drept Duminica Floriilor. Această sărbătoare reprezintă puntea de legătură dintre Postul Paștelui și Săptămâna Patimilor, cea de dinainte de Învierea Domnului.
Un alt eveniment important, marcat de Sâmbăta lui Lazăr, este legat de Iisus.
Iisus Hristos a săvârșit o altă minune în această zi, prin învierea lui Lazăr, la patru zile de la moarte, acesta fiind simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. După ce a avut loc această minune, mulțimile s-au strâns la porțile cetății, unde Mântuitorul a fost întâmpinat cu flori și l-au aclamat, la intrarea în Ierusalim.
Moșii de Florii. Ce este interzis
Sâmbăta de dinainte de Florii mai este cunoscută și ca Moșii de Florii. În această zi se fac pomeniri pentru sufletele rudelor trecute în neființă
După cum spune tradiția, gospodinele fac plăcinte cu mere și se dau de pomană rudelor, vecinilor și musafirilor. Fetele tinere plantează flori și sunt convinse că doar cele sădite vor avea multe ramuri înflorite. În multe zone din România, fetele mai mici, îmbrăcate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară.
În Sâmbăta lui Lazăr, femeile nu torc deloc, pentru ca morții, care așteaptă la Poarta Raiului, să nu revină pe pământ. Este ultima zi din Postul Sfintelor Paști în care se fac pomeniri ale morților.
Tradiții și obiceiuri. De ce se colindă în Sâmbăta lui Lazăr
În anumite zone ale țării, mai ales în sud, în Sâmbăta lui Lazăr, există tradiția “Cântecelor de Paști”. Adică, în fiecare comunitate, în fața bisericilor ortodoxe, se intonează cântece religioase despre moartea și învierea lui Lazăr, care anticipează Învierea Mântuitorului.
De asemenea, în această zi, la casele gospodarilor colindă fetele din localitatea respectivă. Acestea obișnuiesc să poarte cunune cu flori de câmp. În colindele lor este vorba despre moartea nefericită, precum și despre înmormântarea unui tânăr numit Lazăr.
Una dintre fete, care se numește Lăzărița, este îmbrăcată în mireasă. Aceasta deplânge drama lui Lazăr, spunând că acesta i-a cerut mamei să-i facă azima, iar dorința nu i-a fost îndeplinită. Tânărul s-a dus atunci cu oile la pădure, s-a urcat pe o creangă pentru a scutura frunze pentru oi, după care a început să bată vântul.
Creanga s-a rupt, iar Lazăr a căzut și a murit. Cele trei surori ale lui l-au găsit, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce, după care l-au înmormântat. Copiii obișnuiesc să colinde pe la vecini și prieteni cu crenguțe de salcie sfințite la biserică de preotul satului. În colindele lor, aceștia transmit urări de bine și sănătate.
Cântecele lor povestesc despre Iisus Hristos, care a fost primit cu slavă și cu ramuri de măslin în Ierusalim de mulțimile care, după o săptămână, l-au răstignit. Gazdele primesc colindătorii cu multă bucurie. Totodată, în cinstea lor, gazdele obișnuiesc să-și împodobească locuințele cu salcie sfințită, spunând: “Vă așteptăm și la anul!”. Bătrânii satului respectă și ei tradiția. Colindătorii primesc ouă albe, nefierte, pentru a le vopsi de Paște.
