Dan Andronic: Managementul profesionist a eșuat

Dan Andronic a semnalat, într-o postare online, că directori din companii de stat precum STB, CFR sau Transgaz încasează lunar salarii brute între 8.000 și 12.000 de euro.

El a adăugat că în unele cazuri, beneficiile anuale pot depăși 150.000 de euro, în ciuda faptului că serviciile sunt deficitare, iar companiile continuă să înregistreze pierderi.

„Salarii nesimțite în companiile de stat, din nesimțirea politicienilor. În România, directori din companii precum STB, CFR, Transgaz sau diverse aeroporturi încasează salarii brute lunare de 8.000 până la 12.000 de euro.

În unele cazuri, pachetele de beneficii depășesc 150.000 de euro pe an, chiar dacă performanțele companiilor sunt slabe, serviciile sunt deficitare, iar pierderile continuă”, a transmis Dan Andronic într-o postare pe Facebook.

Jurnalistul a susținut că așa-numitul „management profesionist” introdus prin Ordonanța 109/2011, deși gândit ca un mijloc de atragere a specialiștilor și de depolitizare, s-a transformat într-un mecanism care a păstrat influența politică asupra consiliilor de administrație.

El a arătat că bonusurile se acordă automat, fără audit extern sau transparență, iar scopul inițial a fost deturnat.

„Așa-numitul „management profesionist” introdus prin OUG 109/2011 a fost o intenție corectă, dar implementată greșit. Scopul era atragerea de specialiști și depolitizarea conducerii companiilor de stat”, susține acesta.

Salarii nesimțite, rezultate mediocre

Potrivit lui Dan Andronic, consiliile de administrație sunt populate de persoane trimise politic, iar acestea tratează funcțiile ca pe o sursă suplimentară de venit.

El a indicat că un membru al unui consiliu de administrație poate primi între 3.000 și 5.000 de euro pentru o singură ședință și că unii participă la trei astfel de ședințe pe lună.

Jurnalistul a sugerat că în aceste condiții, interesul pentru eficiența companiilor este nul, iar politicienii nu sunt preocupați de cât câștigă managerii atâta timp cât propriile beneficii sunt asigurate.

„În realitate, consiliile de administrație au rămas controlate politic, iar bonusurile de performanță se acordă automat, fără audit independent sau transparență.

De ce? Pentru că politicienii au găsit o modalitate excelentă de a-și suplimenta veniturile legal. Când iei 3-5.000 de euro pe o ședință de CA și poți avea și trei pe lună, cum să te mai intereseze cât câștigă managerul…”, mai spune jurnalistul.

Modelele altor țări, ignorate de România

Dan Andronic face o comparație dureroasă cu alte state care au implementat mecanisme clare de control:

  • Germania – bonusurile sunt plafonate și condiționate strict de atingerea unor obiective verificabile;

  • Olanda – toate contractele de management sunt publice, accesibile oricărui cetățean;

  • Norvegia – intervenția politică este interzisă prin lege în chestiuni salariale din companiile de stat;

  • Singapore – remunerațiile se corelează direct cu performanțele măsurabile ale managerilor.

În România, în schimb, nu există un mecanism real de sancționare sau de evaluare a celor care conduc companiile publice.

Soluții: audit extern real, transparență și corelarea directă între salarii și performanță

Jurnalistul a susținut că România are nevoie de audituri externe reale, de transparență în contractele de management și de o legătură clară între salarii și performanță.

Dan Andronic a afirmat că nu mai poate fi tolerat un sistem care întreține, din bani publici, o rețea de privilegiați fără rezultate vizibile.

„România are nevoie urgentă de transparență, audit extern real și legătura directă între salarii și performanță. Nu mai putem susține din bani publici rețele de privilegiați care funcționează fără control și fără rezultate.

Este timpul să cerem o guvernanță onestă a companiilor publice.

Căutați ce am scris despre Eximbank și o să înțelegeți că nu este o întâmplare”, mai transmite jurnalistul.