Stația Spațială Internațională, o istorie de peste 25 de ani în serviciul științei
Proiectul ISS a fost lansat în anii ’90, ca o colaborare între NASA, Agenția Spațială Europeană (ESA), agenția rusă Roscosmos, Japonia (JAXA) și Canada (CSA).
În noiembrie 2000, primii astronauți au ajuns la bord, iar de atunci, stația a fost locuită permanent.
ISS a devenit un laborator unic unde s-au desfășurat mii de experimente – de la medicină și biologie, până la materiale avansate și tehnologii pentru viitoarele misiuni lunare și marțiene.
În același timp, stația a reprezentat un simbol al cooperării între națiuni, chiar și în perioade politice tensionate.
De ce intenționează NASA să închidă ISS în 2030
Stația se apropie de limita duratei sale de viață tehnică. Conform unui raport al NASA, sistemele de suport al vieții, structurile metalice, conectoarele electronice și trenurile de alimentare în energie și răcire încep să prezinte uzura acumulată.
Raportul inspectorului NASA evidențiază riscurile legate de pericolele întreținerii, siguranța echipajului și continuitatea operațiunilor până în 2030. De asemenea, evaluările arată că după 2030 resursele ar fi mai bine direcționate către proiecte noi.
Agenția americană a anunțat că perioada 2025–2030 va fi dedicată unei tranziții treptate, prin care ISS își va încheia misiunea fără a afecta programele de cercetare desfășurate în prezent.
Cum va fi retrasă Stația Spațială Internațională de pe orbită
NASA vorbește despre o retrimitere controlată în atmosferă, iar planul prevede ca stația să fie ghidată spre o reintrare sigură, astfel încât componentele sale să se dezintegreze treptat.
Pentru această operațiune, NASA colaborează cu SpaceX la dezvoltarea unui vehicul special – numit U.S. Deorbit Vehicle – care va atașa un sistem de propulsie suplimentar ISS-ului și îl va direcționa către o zonă sigură de reintrare deasupra Pacificului de Sud. Contractul este evaluat la aproximativ 843 milioane dolari.
Resturile care nu se vor dezintegra vor ajunge într-o regiune izolată, folosită în mod tradițional pentru astfel de manevre.
Acest vehicul va fi construit ca variantă specială a navei Dragon. Comparat cu versiunile uzuale, va avea propulsie suplimentară și un rezervor mare de combustibil.
Planul prevede că vehiculul va fi lansat înainte de retragerea finală, posibil cu 12–18 luni înainte, și va rămâne atașat la ISS în stare latentă, până când va începe operațiunea de retragere.
Se anunță o nouă eră, aceea a stațiilor comerciale
După retragerea ISS, NASA va renunța la rolul de operator direct și va deveni client pentru stațiile orbitale dezvoltate de sectorul privat. Printre proiectele aflate deja în lucru se numără Axiom Space Station și Orbital Reef, dezvoltată de Blue Origin și Sierra Space.
Inițial, planul Axiom prevedea lansarea modulului Habitat 1 ca prim element, urmat de altele, dar a fost revizuit. Primul modul va fi Payload, Power and Thermal Module (PPTM), care va putea să funcționeze independent și să se desprindă mai devreme, facilitând separarea de ISS.
Această schimbare permite ca noua structură comercială să nu depindă prea mult de ISS la momentul retragerii sale. Axiom vrea ca modulul PPTM să devină o stație independentă în apropierea retragerii ISS. Modul PPTM este fabricat de Thales Alenia Space (Italia).
Noile platforme vor fi construite în orbita joasă a Pământului și vor găzdui echipaje de cercetare, experimente științifice și activități comerciale. Obiectivul NASA este ca tranziția să fie făcută fără întreruperi, iar cercetarea spațială să continue într-un cadru mai eficient și mai puțin costisitor pentru bugetul public.
O serie de provocări pentru această tranziție
Retragerea ISS este cea mai mare operațiune de acest tip. Stația are o masă de aproape 420 de tone și orbitează cu viteza de aproximativ 7,66 km/s (27.600 km/h). Coordonarea internațională este esențială, iar NASA intenționează ca toți partenerii (ESA, JAXA, Roscosmos, CSA) să participe la manevra de retragere.
De asemenea, una dintre principalele dificultăți este menținerea continuității cercetării fără o pauză între retragerea ISS și operaționalizarea noilor stații. Companiile private trebuie să demonstreze că pot atinge standardele de siguranță și fiabilitate impuse de NASA pentru misiuni cu echipaj uman.
Există, de asemenea, provocări legate de finanțare și cooperare internațională, mai ales în contextul geopolitic actual. NASA a precizat că, dacă stațiile comerciale nu vor fi gata până în 2030, durata de viață a ISS ar putea fi extinsă temporar pentru a evita întreruperile în cercetare.
